Nu ai cum să nu remarci dăruința pe care au afișat-o jucătorii Olimpiei în cele patru jocuri disputate pentru a accede în al doilea eșalon fotbalistic al țării. Revenirea de la 0-2 în minutele de prelungire din prima partidă, cea de acasă cu Lupeni, victoria fără drept de apel din Valea Jiului, tribunele arhipline (cât au fost permise de autorități) din meciul tur cu timișorenii și victoria de orgoliu din fruncea Banatului ne fac să înțelegem că sătmărenilor le este dor de atmosfera regală din sferele înalte ale celui mai îndrăgit sport/joc de pe planetă.
Nu are rost să mai scriu despre cele patru jocuri, colegul meu, Florin Mureșan, prezent la toate cele patru întâlniri va relatat de la fața locului emoțiile din tribună și cele din sânul echipei. Precis că și pe mai departe ne va aduce mai aproape de ceea ce se petrece în cadrul echipei. Deoarece vederea îmi joacă feste, pentru a înțelege ceva din meciuri, am rămas în fața micilor ecrane, TV și PC. Așa că altceva voi încerca să scot în evidență.
Dacă până acum cheltuirea banului public pentru întreținerea echipei s-a dovedit a fi benefică, în ciuda unor neadaptați la spiritul de comunitate, pentru viitor s-ar putea ca acest lucru să treacă de granița legilor. Este vorba de legile fotbalului nu de cele ale Justiției. Niște legi care, chiar dacă nu condamnă pecuniar sau prin privare de libertate, impun niște limite în ceea ce privește emanciparea continuă a fotbalului sătmărean. Nu discut aici dacă sunt corecte sau nu aceste articole de lege, ci de faptul că atât timp cât ele există trebuie respectate.
V-ați prins. Avem nevoie de o mână forte care să preia frâiele. O mână forte care să accepte oarecare pierderi financiare la început pentru a crea un pol al fotbalului românesc la Satu Mare. Un pol al nord-vestului. Această mână forte nu poate fi statul, adică nici Primăria și nici Consiliul Județean. Mai avem noi vreun Copos în județ? Țin minte că prin 96 m-am dus cu bocceluța la Copos, în București, și i-am cerut să se uite un pic și spre Satu Mare sau măcar spre Tășnad, de unde a provenit. Aveam atuul că fusesem coleg cu el la Liceul Industrial din Tășnad și că le-am predat la vreo doi dintre nepoții săi (copiii surori sale, tot cadru didactic). El preda limba sport, iar eu insuflam simțul tehnic.
N-a fost să fie! Cei câțiva firfirei n-au fost decât pentru a nu mă întoarce cu mâna goală. I-am și lăsat la Tășnad. Nici măcar de un cantonament n-au ajuns. E adevărat că dacă n-ai drag de sport nu e indicat să te apuci de așa ceva. Dar poate pățește careva ca domnul Șucu, adică să iubească sportul prin copiii săi. Privită doar ca o afacere lumea sportului în România nu prea e atractivă. Vecinii noștri din Ungaria au mirosit aceste deficiențe și picură tot felul de leacuri mai mult sau mai puțin tămăduitoare (toxice?), mai ales în Ardeal, dar scopul acestui tratament are alte rădăcini. Oare nu este nici un sătmărean, fie el român, maghiar, șvab, țigan, ucrainean sau ceh care să investească în fotbalul local?
În altă ordine de idei să consemnăm și noi eliminarea rușinoasă și neavenită a unui centru universitar puternic de pe harta fotbalului românesc de cel mai înalt nivel, mă refer la Iași bineînțeles (1-1 și 0-1 cu Metaloglobus București) și rămânerea în Superligă a nomazilor din Slobozia după dispute încheiate cu lovituri de departajare (1-2 și 1-0) în compania mai vechii noastre cunoștințe, Voluntari.
Din liga a treia au promovat prin merit sportiv după ultimele meciuri de baraj CS Dinamo (1-1 și 4-2 cu Vedița Colonești), Tunari (5-1 și 1-1 cu Odorheiul Secuiesc, au contat mult cele două cartonașe roșii încasate de secui în primul meci), Gloria 2018 (a nu se confunda cu defuncta lui nea Jean) Bistrița (1-0 și 2-3 cu Râmnicu Vâlcea, calificare după lovituri de departajare), SC Bacău (5-1 și 3-2 cu Braniștea) și Olimpia Satu Mare (2-0 și 2-1 cu Poli Timișoara). Primele rezultate sunt cele de pe teren propriu ale promovatelor.
După cum ne-am obișnuit componența reală a celei de-a două ligi o vom afla până la începerea noii ediții, aici intervenind de obicei tot felul de caraghioslâcuri (renunțări, alianțe, interdicții și alte belele). Revin cu ideea că noi, sătmărenii, avem nevoie de un omnipotent să preia ceea ce a făcut bine Primăria și Consiliul Local al municipiului nostru. Altfel totul se reduce la orgoliul instituției de stat, viitorul echipei fiind barat la acest nivel. Sper că este deschidere în caest sens și mă aștept ca acel omnipotent să fie sătmărean sau măcar născut în România.
Opriți războiul!
