Scriitorii care se încumetă să scrie pentru copii sunt puțini, rătăciți printre rafturi străine, mereu în competiție cu licențe, personaje importate și eroi cu zeci de adaptări animate. Uneori, poveștile lor nu ajung unde trebuie. Alteori, nici nu mai sunt scrise pentru că piața nu cere, pentru că editurile nu riscă, pentru că părinții nu mai citesc.Și totuși, acolo unde mai apare o carte adevărată, o poveste spusă cu inima, se face lumină ... pentru că literatura pentru copii nu e un gen minor.
Este începutul ... locul în care se naște cititorul, omul, visătorul. Dacă nu-l atingi atunci, dacă nu-l emoționezi, dacă nu-i vorbești în limba copilăriei lui, l-ai pierdut. Poate pentru totdeauna și nu e vorba doar despre dragoni, fetițe curajoase sau păduri fermecate. E vorba despre cum înveți un copil să se iubească, să-și plângă frumos tristețea, să râdă din suflet, să-și pună întrebări. Adevăratele povești nu educă. Ele deschid porți și îl ajută pe cel mic să nu uite cine e, nici când lumea o să-i spună că trebuie să se „adapteze”. Literatura românească pentru copii are nevoie de curaj. De voci noi, de sprijin real, de respectul unei societăți care încă nu a înțeles că viitorul se scrie în culori, cu metafore, și uneori cu o lacrimă strecurată printre rânduri. Dacă vrem o țară de cititori, trebuie să avem grijă de prima carte. De prima poveste. De prima emoție. Pentru că acolo începe totul.În acele dimineți târzii din Satu Mare, printre ulițe prăfuite și fereastra unei camere încărcate de visuri, s-a născut nu doar un copil, ci și un percuționist ...
care avea să caute, să cânte și să scrie. Balog Edmund Francisc a crescut cu poezie în priviri și cu muzica în sânge, purtând mai târziu aceste daruri pe alte tărâmuri, fără să-și uite vreodată rădăcinile.
Am deschis fereastra acelei dimineți de octombrie, ţipătul tristeţii din cele patru zări ne-a dezechilibrat paşii prin zborul său imprevizibil de liliac al cavernelor, jivinele însingurării s-au căţărat pe căptuşeala sufletului, s-au închistat în sentimentul imperturbabil al posesiunii, rândurile pe care ni le-am trimis când încă se scriau scrisori ne copleșeau precum frunzele veștejite; cu o încăpățânare soră cu disperarea vârtejul obstacolelor ascunse ale destinului nostru tomnatic cutremura (până şi) plăcile tectonice de sub tărâmul acesta
ce-și aștepta blestemul ursit
Fantă nocturnă
Tăcerea cobora cu suflu tăios de înger al întunericului timpul șchiopăta pe străzile strâmte ca vizuinile trecătorii cu priviri sălbăticite de vânat băteau în retragere prin norul de praf de aripi de fluturi nocturni luna - fantă de lumină - filtrul inimilor noastre!
Vise
Vise vechi scrâșnind sub bocancii dimineților parcă ireale de atâtea tresăriri ca pâlpâirea ochilor tăi în ungherele odăii. Memorii conturează plapuma nostalgiei.
SPONSORII EDIȚIEI:
LIBRĂRIA COMPAS
INVITAȚIE LA TAVERNA RESTAURANT SÂRBESC DIN DROBETA TURNU SEVERIN
