PAGINA DE CULTURĂ LA VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - Conexiuni Cronografe

De: LOREDANA  A.  ȘTIRBU  – editorialist; responsabil Secția Cultură la VERTICALI PENTRU ROMÂNIA,  Membră a UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI  Filiala Satu Mare, Preşedintă a Cenaclului literar Cronograf;   Ada se așeză în fața oglinzii și câteva clipe, se studie cu un ochi critic. Arata încă bine. Pentru cei care o vedeau pentru prima oară, era o surpriză să îi afle vârsta reală. Cu aproape zece ani mai mult decât și-ar fi imaginat ei. Știa că acest lucru nu i se datorează neaparat, ci mai degrabă era o chestie de genetică. Maria, bunică-sa arătase tot așa, mai tânără, la șaptezeci de ani avea încă părul des și foarte puține riduri.

(Fotografie aflată în proprietatea LOREDANEI ȘTIRBU; Editor foto - Canva)

Își privi corpul gol, se răsuci ca să își vadă și fesele și se declară mulțumită de ceea ce vedea. Era încă subțirică, cu rotunjimi plăcute și sânii fermi. La urma urmei cinzecișicinci nu este tocmai un capăt de lume. Ea era o femeie reală, nu ca păpușile care apăreau pe Insta sau Face, sau prin alte locuri de pe internet. Aflase că foarte mulți bărbați erau sătui de femeile mult prea retușate, artificiale. Bărbații voiau să simtă alături de ei, feminitatea, așa cum era ea lăsată de la Mama Natură sau așa cum le făcuse pe femei bunul Dumnezeu din coasta lui Adam. Fotografiile ei nu erau truncate cu tot felul de filtre, pentru că descoperise că bărbaților nu le placeau și în plus, ea nu simțea nevoia să facă asta. Avea suficientă încredere în farmecul și puterea ei de seducție. Își trase doar un neglije mătăsos pe ea și se așeză pe terasă să își bea cafeaua. La ora asta era plăcut afară și aerul proaspăt o învioră imediat. Își simțea sfârcurile cum se întăreau de la briza răcoroasă care adia prin grădină și asta o amuză teribil.

-Ești matinală iubito…

Ada râse vesel și îi primi sărutul mușcându-l ușor de buze.Ce exemplar fabulos e Grig al ei! Piele brună, suplu cu pieptul acoperit de păr negru, des și creț. Dar cel mai tare o înnebuneau ochii lui. Magici! De un verde deschis…ireal. Când te priveau, aveai impresia că privirea aceea te subjuga. -Îmi plac diminețile de vară, îmi face plăcere să le sărbătoresc cu o cafea pe terasă. Sunt momente speciale. -Îmi plac și mie…mai ales cele în care mă trezesc lângă tine. Îi spuse asta fără nicio urmă de prefăcătorie, calm, serios, așa cum era el în general. -Ador când vorbești așa! Tu și când nu vrei să vrăjești o femeie, o faci …pur și simplu fiindcă ești natural…ești tu! Grig se uită la ea admirativ, peste marginea ceștii de cafea. Se simțea revigorat. Ce își putea dori un bărbat mai mult? Avea totul. O situație materială bună, o femeie fascinantă alături care pe deasupra îl și iubea. Ar fi putut spune că era fericit. - Mulțumesc pentru compliment, adică sunt charmant? - În toate modurile posibile honey. - Azi, voi avea o zi încărcată iubito, îmi pare rău să știi, mi-aș fi dorit să petrec mai mult timp cu tine. Uneori mă simt vinovat că nu o fac, că nu îți acord destul timp. - Lasă, nu îți face gânduri, adevărul este că avem nevoie și de spațiu pentru noi, nu aș vrea să simt că te sufoc, să devin o pacoste pentru tine. - Tu, nu vei fi niciodată o pacoste pentru mine, șmecherilă, cunosc eu privirea asta galeșă manipulatoare …și o iubesc. O ridică în brațe și în clipa în care ea, îi încolăci gâtul cu brațele, o mușcă ușor de lobul urechii. Parfumul și trupul ei gol…îl stârneau de fiecare data și fiecare celulă din corpul lui tânjea după atingerea Adei. Dorința de viață, așa îi spunea ea. Dorința de a te simți viu. Dar azi avea o zi grea, nu mai putea zăbovi mult, oricât de tare ar fi vrut să mai stea, să mai lenevească alături de ea.

-Nu mai rămâi?

-Mă grăbesc. Azi sunt foarte cuprins draga mea. Ne vedem deseară. Ieși din casă și se îndreptă spre mașină cu o ușoară stare de voioșie. Nu trebuia să-și întoarcă privirea, știa că ea îl privea. Corpul ei gol, se reflecta în geam și așa cum era acum, cu părul răvășit și buzele roșii de la sărutări, Ada era conștientă că foarte puțini bărbați i-ar fi rezistat. Nu avea pretenții irealiste în privința lor, dar cu siguranță avea un set de reguli peste care nu trecea. Dana, prietena ei, considera că sunt reguli de bun simț. Prima era să nu se încurce cu bărbații însurați (pe asta nu o călcase niciodată). Nici cu bețivi, drogați sau afemeiați. Nu erau bărbați de încredere. Nici narcisiștii ( ăștia existau numai pentru ei). Bărbații ei, trebuiau să aibă umor, onoare și să fie darnici cu ea. Nu era o profitoare, dar de când e lumea și pământul femeile au fost răsfățate de bărbați, era o lege nescrisă.

(ART elier Photography - METASTAZE)

Se îndreptă spre duș, azi avea și ea întâlnire cu prietenele ei, la o cafea. Uneori simțeau nevoia să evadeze și să se relaxeze împreună, asta le ajuta să treacă peste zilele ce veneau.peste monotonia și problemele lor. Se întoarse de la birou mai repede decât , așa că spera să o surprindă plăcut pe Ada.Dar mai întâi se opri în bucătărie să își toarne un pahar de whisky. Îi cumpărase un șirag de perle mari, deosebit de frumoase care costaseră o mica avere, pentru că erau perle aurii din Marea Sudului, 35 de perle gigant, de 18 mm, perfect asortate, crescute în apele curate ale Palawanului. Constată că iubita lui nu este acasă, așa că se hotărâ să îi facă o surpriză, să îi pună cutia de catifea neagră legată cu fundă aurie, pe pat.

Camera Adei era destul de spațioasă, mobilată elegant cu alb și albastru

Un pat matrimonial mare, o bibliotecă încastrată în perete plină cu volume valoroase, o splendidă masa de toaletă alb cu auriu, un paravan pictat de mână și tot felul de alte lucruri care se află în camera unei femei cochete. Îi lăsă un bilețel pe pat lângă cutie și plecă. Grig al ei era un bărbat cu bun gust, perlele erau absolut uimitoare. Luă perlele cu atenție din cutie, apoi se privi în oglindă cu încântare. Arătau superb pe gâtul ei alb. Le puse apoi la loc în cutie, apăsă un buton al telecomenzii. Bibliotecă se retrase cu un zgomot ușor în lateralul peretelui, dezvăluind o ușă metalică. Se îndreptă spre ea și o deschise. Automat încăperea se lumina puternic. Asta era camera ei secretă, aici își avea depozitate cele mai tainice amintiri. Zece portrete de bărbați de diferite vârste, împodobeau peretii. Fiecare dintre ele ocupa o secțiune de perete, cu multe rafturi dedesubt. Pe rafturi erau așezate toate cadourile pe care le primise de la ei . Toate etichetate și datate. Lipseau doar mașinile și imobilele. Se opri în fața bărbatului pe care l-a iubit cel mai mult. Dan Negrescu. Aviatorul care îi furase dragostea. Zâmbetul lui o topea și acum. Dan cel care o făcea să râdă cu toată inima. Erau tineri și îndrăgostiți. Ce vremuri! Îi sărută fotografia și o lacrimă i se prelinse pe obraz, îi era dor de el și acum. Moartea lui a luat-o prin surprindere iar durerea a fost atât de cumplită, aproape fizică, a luat luni în șir medicamente, ceaiuri calmante, picaturi cu valeriana și altele.. Apoi Titi, masiv, înalt, serios în toate, o privea usor sever de pe raftul din stânga. După Dan, Titi a fost ca un pansament peste rana sufletului. Seriozitatea și calmul lui, faptul că era acolo lângă ea, ori de câte ori avea nevoie. Parcă îi auzea glasul și acum. - Stai calmă fată dragă, nu e un capăt de lume . Va fi bine. Câtă vreme mă ai alături, tu nu trebuie să îți faci griji pentru nimic. Ia spune-i tu lui Titi, ce te supără. Hai , vino aici. Iar ea, se așeza cuminte pe genunchii lui și își spunea lăcrimând păsurile. Titi o mângâia ca pe un copil pe creștet și îi ștergea lacrimile cu sărutări.

-Suflet de copil…suflet de copil…

Bărbați care o iubiseră au fost mulți, cei pe care ea i-a iubit, erau cu toții aici, în acest mic muzeu închinat iubirii. Andrei, a apărut în viața ei ca o boare proaspătă de primăvară…agitat, mereu în mișcare, gata oricând să pornescă într-o nouă aventură, o nouă călătorie. Zăpăcit, boem…mereu fără bani..dar plin de o vitalitate și o pasiune mistuitoare. De la el primise doar un volum de poezie scrisă de un prieten de-al lui și cam atât. -Eu nu fac daruri și cadouri prințeso, astea sunt mofturi. Prostii desuete. Nu mai e la modă, să știi. Tu știi că te iubesc și fără nimicurile astea. Auzi…flori! N-am dat flori în viața mea nimănui.  

(Fotografie aflată în proprietatea LOREDANEI ȘTIRBU; Editor foto - Canva)

Iar acum Grig, seducător, atent, iubitor. O răsfăța cu daruri prețioase și mai ales, cu multă atenție. Oricât de ocupat ar fi fost, oriunde pe acest glob, nu uita să îi arate cât de mult o iubea. Bărbatul ei de foc, cu sărutări lungi și fierbinți, cu trupul parcă sculptat, care o voia mereu și mereu…doar a lui. Pentru ea, el va fi ultimul. Inima ei, nu mai avea încăperi și spațiu pentru alții. Nici energia de a se juca cu sentimentele și speranțele ei, Închise încăperea secretă. Își ferecă amintirile dincolo de ușa de fier și brusc se înveseli. Grig făcea parte din prezent și poate din viitorul pe care ea si-l dorea. Își aruncă un șal pe umeri și ieși în grădină fredonând melodia Annyiei Lennox ,,I put a spell on you/ Because you're mine,,.

     SPONSORII EDIȚIEI:

INVITAȚIE LA TAVERNA RESTAURANT SÂRBESC DIN DROBETA TURNU SEVERIN

TIPOGRAFIA GALAXIA GUTENBERG