Situată în partea vestică a județului Satu Mare, la aproximativ 50 km de municipiul Satu Mare și la doar 13 km de Carei, comuna Ciumești se întinde până în apropierea graniței cu Ungaria, ocupând un teritoriu cu o istorie bogată și fascinantă. Vatra actualei localități se suprapune peste zone locuite încă din epoca bronzului, fapt confirmat de numeroase descoperiri arheologice de mare importanță.
Repere istorice ale localității
Localitatea Ciumești este atestată documentar pentru prima dată în anul 1306, însă istoria sa este mult mai veche. Satul Berea apare în documente încă din secolul al XIII-lea, sub numele de terra Bere, iar satul Vișoara face parte din comuna Ciumești din anul 2004.
De-a lungul Evului Mediu și al epocii moderne, teritoriul Ciumeștiului a aparținut unor importante familii nobiliare. Inițial, a făcut parte din domeniul neamului Kaplony, iar ulterior a intrat în proprietatea familiei Csomaközy. Alături de aceștia, familiile înrudite Károlyi, Vetési și Bagosi au deținut, la rândul lor, suprafețe importante de teren. În anul 1768, domeniile au revenit familiei Mészáros, care a inițiat o campanie de colonizare șvăbească. La începutul secolului al XX-lea, cei mai importanți proprietari ai zonei au fost conții Degenfeld.
Patrimoniul religios
Un monument reprezentativ al localității este Biserica Reformată din Ciumești, construcție ce datează din secolul al XV-lea. Edificiul este uninavic, cu o absidă pentagonală sprijinită de contraforturi în două trepte. Ferestrele din peretele sudic au deschidere ogivală, iar turnul-clopotniță din lemn este amplasat la intrarea vestică, formând un fel de pronaos. Biserica prezintă asemănări arhitecturale cu biserica romano-catolică din satul Ady Endre. Sub sanctuar se află cripta familiei nobiliare locale.
La Berea, biserica reformată, construită tot în secolul al XV-lea, se remarcă printr-un element unic în județul Satu Mare: o frescă medievală reprezentând-o pe Fecioara Maria – Împărăteasa Cerurilor. Această pictură, datată la sfârșitul secolului al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, impresionează prin finețea trăsăturilor, amintind de frescele italiene ale Renașterii. Sub acest strat a fost identificată o frescă și mai veche. Sanctuarul medieval a fost dezafectat în 1733, iar în 1766 biserica a suferit transformări radicale, consemnate de o inscripție păstrată pe peretele nordic al navei.
Ciumești – un centru arheologic de excepție
Importanța Ciumeștiului depășește însă cadrul istoriei medievale, localitatea fiind cunoscută mai ales pentru descoperirile arheologice preistorice și celtice.
În anii ’60 ai secolului trecut, cercetările arheologice au scos la iveală un mormânt princiar celtic, din care a fost recuperat un artefact unic: coiful celtic de la Ciumești. Realizat din fier și decorat cu o pasăre de pradă cu aripile mobile, acest coif este extrem de rar la nivel mondial și reprezintă una dintre cele mai spectaculoase descoperiri din lumea celților.
Originalul coifului se află astăzi la București, iar o copie fidelă este expusă în secția de Arheologie a Muzeului Județean Satu Mare. În aceeași zonă au fost descoperite 35 de morminte celtice, precum și vestigiile unei așezări, confirmând existența unei comunități celtice puternice și bine organizate.
O altă descoperire remarcabilă a avut loc în anul 2013, când în grădina unei gospodării din Ciumești a fost identificat un depozit de piese de bronz, aparținând epocii bronzului târziu. Descoperirea a fost anunțată de localnicul Gellért Angyal, iar cercetările au fost realizate de specialiștii Muzeului Județean Satu Mare.
Depozitul cuprinde 38 de piese de bronz și 30 de fragmente de turte de bronz. Conform arheologului Robert Ghindele, categoria armelor este reprezentată de pumnale și topoare, cea a uneltelor de seceri, celturi și nicovale, iar podoabele sunt reprezentate de brățări întregi. Numeroasele fragmente și starea intenționat distrusă a pieselor sugerează un ritual de scoatere din uz, posibil cu caracter votiv.
Depozitul este încadrat în seria Cincu–Suseni/Kurd, datată în secolele XII–XI î.Hr., iar fragmentarea pieselor respectă reguli clare, cum ar fi ruperea sistematică a vârfurilor secerilor pentru anularea funcției acestora.
Prezența nicovalelor, a turtei de bronz și a pieselor fragmentate indică o activitate metalurgică intensă în zona Ciumești–Sanislău. Această ipoteză este susținută și de descoperirea, cu aproximativ 50 de ani în urmă, a unui mare număr de tipare și matrițe de turnare, datate în aceeași perioadă. Astfel, devine tot mai clar că zona a funcționat ca un centru metalurgic important, asociat probabil cu o elită locală puternică.
De la așezările din epoca bronzului și comunitățile celtice, până la bisericile medievale și istoria nobilimii locale, Ciumeștiul se conturează ca un spațiu de o valoare istorică și culturală excepțională. Descoperirea coifului celtic, considerat cel mai important artefact arheologic al județului Satu Mare, precum și tezaurul de bronz din 2013, plasează această localitate pe harta marilor descoperiri europene, transformând Ciumeștiul într-un reper esențial pentru înțelegerea trecutului preistoric și medieval al regiunii.
NICOLAE GHIŞAN
