(Dragos Georgescu - Relax)
Limba ta rămâne întotdeauna, cea în care ai rostit prima oară cuvântul: Mama!
Când plângi, când te bucuri, chiar și când te cerți, totul e mai expresiv și mai pe înțeles în limba maternă. Chiar și înjurăturile sună mai bine. Eu personal, de câte ori am un coșmar nocturn, mă trezesc surescitată în capul oaselor și strig: Mama! Mama! ... de două ori, după care, în câteva momente, bătăile inmii se liniștesc, căci mama e cu mine și adorm din nou ca la sânul matern. Aici se petrece aproape un miracol Limba maternă nu se uită niciodată, până în ultima clipă, o rostim, ne-o amintim, o vorbim și chiar o tăcem, într-atât ne e de familiară. Gândurile noastre se desfășoară tot în această limbă scumpă ... și toate gesturile noastre au corespondențe doar în limba maternă. Sunt mândră și înduioșată în aceeași măsură de faptul că sutele de cărți pe care le-am scris, sunt în neasemuita Limbă Română, cu două excepții, una în Limba Franceză și una în Limba Engleză, traduceri efectuate de persoane consacrate, care au înțeles să redea spiritul limbii noastre cât mai fidel.Nu mi-a fost niciodată rușine de limba în care am gângurit primele silabe, la pieptul mamei ...
așa cum spunea marele Nichita, ”Limba Română e patria mea”. Grigore Vieru o asemuia până la identificare, cu Mama. Ce vreți mai scump decât acest legământ sacru, rostit o dată pentru totdeauna? Lista celor care au slujit cu devoțiune Limba Română prin scrierile lor este interminabilă și întotdeauna deschisă. Fiecare după har și putere de muncă s-a angajat, o dată cu prima carte publicată să aibă grijă de acuratețea limbii literare, să nu o siluiească, să nu o profaneze, ci să o îmbogățească mereu cu scrierile sale pe care să le împărtășească plini de generozitate semenilor.
(Dragos Georgescu - La zi)
Stimulentul cel mai grozav e găsirea celor mai potrivite metafore și mijloace de expresie pentru poezii și proză, iar feed-back-ul pe care-l vor primi de la cititori și auditori constă în faptul că scrierile lor vor rămâne în patrimoniul Limbii Române literare, pentru că au contribuit, așa cum a spus unul din primii noștri poeți, Ienăchiță Văcărescu: ”Urmașilor mei Văcărești! / Las vouă moștenire: / Creșterea Limbei Românești / Și-a patriei cinstire” (Urmașilor mei Văcărești).Așadar, scrierile voastre, să contribuie la creșterea Limbii Românești, la îmbogățirea și acuratețea ei ...
pentru că ea este nemuritoare, atinge fibrele cele mai intime ale beneficiarului, iar opera lui va putea edifica suflete, va îmbunătăţi vieţi, va crea o stare de bine, atât celui care a creat-o, cât şi beneficiarului actului creativ ... întru aceasta constă şi forţa tămăduitoare a artei.*
(Bikfalvi Zsolt - Pagina nouazeci)
Simt tot mai mult prezenţa absenţei. Atât de pregnant, de dureros, de patetic ... și mai ales, atât de material. A cunoaşte un poet înseamnă a-i pătrunde lumina: a intra în firea poetului, a-i desluşi sufletul; a te ilumina de lumina altuia.Iată o minune care rareori se petrece
Îngerul guardian te însoţeşte până dincolo de cuvinte, printre tăcerile gureşe. Aşa l-am cultivat pe Nichita ... sorbindu-i necuvintele, adică tăcerile. L-am iubit ... dorit ... citit nedesluşit! Am încercat a-l desluşi. Așa au ieşit patru volume de versuri în sintonie cu el: Dedicaţii! Fabulaţii! Convorbiri! Năluciri! Vise cu Monalise ... îl mai visez uneori, printre cuvintele-flori ... ca Înger blond, rubicond, cu privirea subţire, ca un mire ... căruia m-am făgăduit, nemijlocit. Am vibrat, m-am emoţionat, m-am recunoscut, m-am uimit. Cărţile pentru el mi-au adus parfumul de poezie.Esenţă de mir, Nadir! ...
SPONSORII EDIȚIEI:
