Există o specie rară de șofer sătmărean care tratează fiecare mașină din față ca pe un afront personal. Dacă te vede mergând regulamentar, îi explodează orgoliul. Calcă accelerația, se bagă în depășire cu o hotărâre demnă de un pilot de Formula 1, îți taie fața la milimetru... și apoi pune o frână de-ți mută centura în coloana vertebrală. De ce? Pentru că trebuie să intre în prima curte. Sau pe o ulicioară pe care ar fi putut s-o rateze doar dacă era teleportat.
Graba lor este un fenomen fascinant. Au stat două minute lipiți de bara ta, au riscat un accident doar ca să câștige trei secunde, după care transformă șoseaua în aleea din fața casei bunicii. Logica? Zero. Nesimțirea? La turație maximă.
Parcă îi și auzi: „Eu mă grăbesc!”. Da, se grăbesc atât de tare încât trebuie să-i oblige pe ceilalți să frâneze violent pentru confortul lor. Regulile de circulație sunt, în mintea lor, simple sugestii, iar bunul-simț e un accesoriu opțional, mai rar decât roata de rezervă.
Șoferul care te depășește doar ca să frâneze imediat în fața ta nu demonstrează că are mașină puternică. Demonstrează doar că are răbdare puțină, educație rutieră șubredă și un ego care circulă cu mult peste limita legală.
Din păcate, prostia are prioritate doar în mintea celui care o conduce.
