Puține nume sunt atât de strâns legate de istoria sportului sătmărean precum Olimpia Satu Mare. De mai bine de un secol, clubul reprezintă simbolul fotbalului din județ, iar începuturile sale ilustrează entuziasmul unei generații care a înțeles că sportul poate deveni un element de identitate comunitară. Așa cum arată istoricul Claudiu Porumbăcean în Istoria sportului sătmărean în perioada interbelică, în Studii și Comunicări, Muzeul Județean Satu Mare, 2021, povestea Olimpiei este, de fapt, povestea nașterii fotbalului organizat la Satu Mare.
Primele echipe și începuturile fotbalului organizat
Deși fotbalul era practicat în mod neoficial încă din primul deceniu al secolului al XX-lea, anul 1920 marchează începutul competițiilor organizate. Atunci sunt legitimați primii jucători la Societatea Sportivă Satu Mare și la Clubul Atletic Carei, iar un an mai târziu apar și Olimpia Satu Mare și Stăruința Satu Mare.
În aceeași perioadă se înființează și clubul Törekvés, al muncitorilor maghiari, precum și alte societăți sportive care vor contribui la dezvoltarea fotbalului local. Totuși, dintre toate acestea, Olimpia avea să devină echipa care va domina sportul sătmărean timp de generații.
Nașterea Olimpiei
Fondată în 1921 de un grup de tineri intelectuali români, cu sprijinul primarului Augustin Ferențiu și al secretarului Virgiliu Băliban, Olimpia și-a propus încă de la început să promoveze sportul și spiritul de competiție. Numele clubului nu a fost ales întâmplător. Inspirat de orașul antic Olympia, locul de naștere al Jocurilor Olimpice, acesta transmitea idealurile fair-play-ului și ale performanței.
În primii ani, înainte de afilierea la Federația Societăților Sportive Românești, echipa disputa doar meciuri amicale împotriva formațiilor din județ, din țară și chiar din străinătate. Aceste întâlniri aveau loc aproape întotdeauna duminica, când publicul numeros transforma fiecare meci într-un adevărat eveniment al orașului.
Fotbalul – sportul preferat al sătmărenilor
La începutul anilor 1920, fotbalul devenise deja cea mai iubită disciplină sportivă din Satu Mare. Presa locală promova intens partidele, iar cronici entuziaste invitau locuitorii să participe la spectacolele sportive. Un îndemn publicat într-un ziar local surprinde perfect atmosfera vremii: „Sfătuim pe români să meargă pe arena de întrecere, de câte ori joacă Olimpia, pentru că nu vor regreta.”
Spectatorii reprezentau nu doar principala sursă de venit pentru cluburi, ci și dovada că sportul devenise o parte importantă a vieții sociale.
Anul 1922 aduce deja rezultate remarcabile pentru Olimpia. Formația încheie la egalitate, 2–2, cu Törekvés, apoi învinge Victoria Carei cu 2–1 și trece cu 3–0 de o selecționată formată din cei mai buni fotbaliști ai cluburilor din Baia Mare și Baia Sprie.
Clubul începe să fie invitat și peste hotare. Olimpia evoluează în Cehoslovacia, la Cassova (Košice), iar în august întâlnește formația Ungaria de Vest, într-o partidă pierdută cu 4–0. Presa locală considera însă că scorul nu reflecta diferența reală dintre echipe, apreciind că succesul adversarilor s-a datorat mai degrabă norocului decât superiorității valorice.
Fotbalul devenea o sărbătoare
Vizitele echipelor importante din România transformau orașul într-un centru al vieții sportive. Una dintre cele mai spectaculoase manifestări are loc în iunie 1922, când Victoria Cluj este întâmpinată cu muzica militară a Regimentului 87 Infanterie, de autoritățile locale și de conducerea Olimpiei.
Programul zilei includea trei partide:
Törekvés – Olimpia;
un meci demonstrativ între funcționarii Băncii de Escont și ziariști;
marele duel Victoria Cluj – Olimpia.
Seara se încheia cu un banchet festiv, la care era invitată întreaga comunitate. Chiar dacă Victoria s-a impus cu 4–1, evenimentul a rămas în memoria contemporanilor drept una dintre cele mai frumoase sărbători sportive organizate la Satu Mare.
Performanță și organizare
Dezvoltarea fotbalului a impus și formarea arbitrilor. În 1932, la Satu Mare se organizează primul curs oficial de arbitraj, absolvit de Bogdan Andrei, Husciuc Ioan, Iluți Teofil, Masuleț Mihai, Ursu Ioan și Vercu Vasile.
În același timp, Olimpia începea să confirme și prin rezultate. Clubul câștigă campionatul regional în sezonul 1926–1927, calificându-se în campionatul național, unde este eliminat în sferturile de finală de puternica formație Chinezul Timișoara, una dintre marile echipe ale României interbelice.
Tot în această perioadă, fotbaliști precum Alexandru Borbil, Iuliu Borbil și Andrei Sepci ajung să îmbrace tricoul echipei naționale a României, confirmând valoarea școlii fotbalistice sătmărene.
Mai mult decât un club
Istoria Olimpiei demonstrează că fotbalul nu a fost doar o competiție sportivă. Meciurile erau organizate frecvent în scopuri caritabile, iar autoritățile locale susțineau activ dezvoltarea sportului.
Un exemplu este serbarea sportivă din 25 aprilie 1922, organizată împreună cu societățile de binefacere ale orașului, la inițiativa colonelului Abegg, când aproape toate încasările au fost donate orfanilor de război.
Astfel, încă din primii ani ai existenței sale, Olimpia Satu Mare a devenit nu doar un reper sportiv, ci și un factor de coeziune socială și de afirmare a comunității locale.
Nicolae Ghișan
