Există, în traficul românesc, o specie aparte de șofer: șmecherul cu volanul. Îl recunoști imediat. Vine spre trecerea de pietoni, vede obstacolele montate înaintea acesteia pentru reducerea vitezei și, în loc să apese frâna, își spune în gând: „Lasă că știu eu!”

Și ocolește.

Nu încetinește. Nu respectă. Nu se conformează. Ocolește! Pentru că, evident, dacă drumul are două benzi, iar una este „închisă” de acele dispozitive menite să-i taie elanul, adevăratul campion al șoselelor consideră că regulamentul rutier este doar o sugestie pentru fraieri.

În mintea lui, obstacolul nu există ca să-l determine să reducă viteza, ci ca să-i testeze imaginația. Volan stânga, accelerație, o mică eschivă și gata! A trecut. Pietonii? Să aștepte. Copiii? Să fie atenți. Bătrânii? Să se ferească. Important este ca Majestatea Sa Șoferul să nu piardă trei secunde.

Numai că manevra asta de „jmecher” nu este o demonstrație de talent. Este o demonstrație de tupeu și, mai ales, de inconștiență.

Iar pentru cei care cred că șoseaua este propria pistă de raliu, vestea ar trebui să fie una simplă: pentru anumite astfel de manevre, permisul poate deveni foarte repede o amintire. Nu există „m-am grăbit”, „n-am văzut” sau „toată lumea face așa” ca scut împotriva legii.

Poate că ar fi timpul ca unii șoferi să înțeleagă un lucru elementar: obstacolul nu este acolo ca să-l ocolești, ci ca să te facă să încetinești.

Iar dacă nu poți înțelege asta dintr-un indicator și câteva delimitatoare, poate o înțelegi când rămâi fără permis.

Atunci, măcar, nu mai ai nicio problemă cu obstacolele. Te deplasezi pe jos.