„Începeți prin a face ceea ce este necesar, apoi ceea ce este posibil și, fără să vă dați seama, veți ajunge să faceți imposibilul.” – un îndemn atribuit Sfântului Francisc, care a însoțit spiritul unei sărbători dedicate credinței, iertării și iubirii aproapelui.
Comunitatea greco-catolică din Satu Mare a trăit astăzi un moment de aleasă sărbătoare spirituală, cu prilejul hramului Parohiei „Sfântul Francisc”, celebrat în cadrul Anului Jubiliar Franciscan. Sfânta Liturghie arhierească a fost oficiată de Preasfinția Sa Vasile Bizău, episcopul greco-catolic de Maramureș, înconjurat de un sobor de preoți din Satu Mare și din parohiile învecinate.
Alături de ierarh au concelebrat pr. Eduard Fischer, protopop de Satu Mare, pr. Nicu Huzău, de la Parohia Botiz, pr. Radu Huton, de la Parohia Ciuperceni, pr. Ionel Jurja, de la Parohia Odoreu, pr. Remus Ghiran, de la Parohia Turț, precum și preoții parohiei gazdă, pr. Ovidiu Bârle și pr. Mircea Dinga.
În cuvântul său de învățătură, pornind de la Evanghelia zilei de 4 octombrie, Preasfinția Sa Vasile a așezat în centrul reflecției una dintre cele mai exigente chemări ale creștinismului: iertarea și iubirea vrăjmașilor.
Este, poate, una dintre cele mai grele porunci ale Evangheliei, pentru că nu ne cere doar să răspundem binelui cu bine. A face bine celui care ne face bine este firesc, ține de bunul-simț al relațiilor omenești. Adevărata măsură a iubirii creștine se descoperă însă atunci când suntem chemați să facem bine celui care ne-a rănit, să nu răspundem urii cu ură, răului cu rău și nedreptății cu răzbunare.
A-l ierta pe cel care ne-a greșit nu înseamnă a nega durerea, a justifica răul sau a renunța la adevăr. Înseamnă a refuza ca răul primit să devină răul pe care îl dăm mai departe. Iar a-i dori binele celui care ne dorește răul este, poate, una dintre cele mai autentice dovezi că Evanghelia nu a rămas doar un cuvânt auzit, ci a devenit viață.
Aceasta este și una dintre lecțiile profunde ale Sfântului Francisc, a cărui trecere la Domnul, în urmă cu 800 de ani, este comemorată în acest an jubiliar. Viața sa rămâne o mărturie despre puterea smereniei, a păcii și a iubirii necondiționate, despre curajul de a trăi Evanghelia nu doar atunci când este ușor, ci mai ales atunci când pare imposibil.
La finalul celebrării, credincioșii, împreună cu Preasfinția Sa Vasile și preoții prezenți, au rostit Rugăciunea Papei Leon al XIV-lea pentru Jubileul dedicat Sfântului Francisc, într-un moment de comuniune și rugăciune.
Parohia „Sfântul Francisc”, cu sediul pe strada Rodnei nr. 26, își are începuturile în 14 septembrie 1997, când a fost sfințit locul de către pr. protopop Dumitru Roman și pr. Simion Gheorghe. Prima Sfântă Liturghie a fost celebrată la 25 decembrie 1999, iar biserica a fost sfințită la 4 octombrie 2006 de către Preasfințitul Ioan Șișeștean, primind hramul Sfântului Francisc.
Astăzi, la aproape trei decenii de la începuturile sale, comunitatea continuă să crească în credință, sub păstorirea pr. Ovidiu Bârle și a pr. Mircea Dinga.
Sărbătoarea hramului a fost mai mult decât o celebrare liturgică. A fost o invitație la întoarcerea către esența creștinismului: să începem cu ceea ce este necesar, să îndrăznim ceea ce este posibil și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să ajungem la acel imposibil pe care numai iubirea și iertarea îl pot transforma în realitate.
Pentru că adevăratul creștin nu este doar cel care știe să iubească atunci când este iubit, ci și cel care găsește puterea să iubească atunci când este rănit.
Florin Cristian Muresan
