




Generalul-maior Victor Popescu – o viață în slujba României. Povestea unui comandant militar care și-a legat destinul de istoria Sătmarului
Sunt oameni care trec prin istorie și oameni care rămân în memoria ei. Generalul-maior Victor Popescu face parte din cea de-a doua categorie. Veteran al celor două războaie mondiale, ofițer al Armatei Române și, mai târziu, o personalitate respectată a comunității militare sătmărene, acesta reprezintă un capitol important din istoria locală a județului Satu Mare.
Numele său este legat astăzi de memoria militară a orașului, de activitatea veteranilor de război și de eforturile celor care consideră că istoria unei comunități trebuie păstrată și transmisă generațiilor viitoare.
O placă memorială dezvelită la Casa Armatei din Satu Mare, în decembrie 2024, a readus în atenția publică figura acestui general. Gestul comemorativ nu a fost doar un omagiu adus unui fost militar, ci și o invitație la redescoperirea unei biografii care merită cunoscută
De la tânărul ofițer la veteranul Primului Război Mondial
Generalul-maior Victor Popescu s-a născut în anul 1896, informație confirmată chiar de mărturia sa, consemnată într-un interviu realizat în iulie 1981 de profesorul doctor Ioan Corneanu. La acea dată, generalul împlinise 85 de ani.
Interviul, publicat ulterior în revista sătmăreană Eroii Neamului, în numărul 20 din septembrie 2014, constituie un document valoros pentru reconstituirea biografiei sale. Este o mărturie directă, cu atât mai importantă cu cât autorul ei participase la evenimentele despre care vorbea.
La 15 august 1916, când România a intrat în Primul Război Mondial, Victor Popescu era elev plutonier al Școlii Militare de Infanterie din București. A fost încadrat în Regimentul 16 Infanterie Fălticeni, din cadrul Diviziei a VII-a, cu care a participat la campaniile militare din Transilvania și apoi din Moldova.
În amintirile sale, evocă luptele de la Oituz, Coșna și Târgu Ocna, precum și momentele dramatice ale retragerii armatei române. Experiența frontului avea să-i marcheze profund întreaga existență. Pentru activitatea sa militară, a fost avansat la gradele de sublocotenent și locotenent și a primit distincții importante, între care:Ordinul Coroana României, în grad de Cavaler, cu spade;Virtutea Militară; Ordinul Steaua României, în grad de Cavaler, cu spade, potrivit relatării sale despre campania din 1919.
Aceste decorații reflectă parcursul unui militar format în condițiile dramatice ale războiului și implicat în operațiunile care au urmat încheierii conflictului mondial.
O contribuție mai puțin cunoscută: delimitarea frontierei de vest a României
Un episod deosebit de interesant din biografia generalului Victor Popescu, cu relevanță directă pentru istoria județului Satu Mare, este participarea sa la activitatea de stabilire și delimitare a frontierei dintre România și Ungaria. După încheierea operațiunilor militare din Primul Război Mondial, România a trebuit să transforme realitățile politice și teritoriale ale noii ordini europene în frontiere concrete, recunoscute și marcate pe teren.
În interviul din 1981, Victor Popescu relatează că, după pregătirea de specialitate în geodezie și topografie urmată la București, a fost implicat în lucrările comisiei româno-ungare de delimitare a frontierei.
Generalul vorbește despre o activitate care s-a desfășurat pe parcursul a aproximativ patru ani și care a presupus deplasări, măsurători și rezolvarea unor numeroase probleme litigioase. Un aspect deosebit de important pentru Sătmar este faptul că misiunea sa a inclus și sectorul de frontieră din județ, până în zona localității Tur. El amintește colaborarea cu personalități precum generalul Constantin Dumitrescu, părintele dr. Vasile Lucaciu și Epaminonda Lucaciu, în contextul activităților legate de delimitarea noilor frontiere. Potrivit mărturiei sale, frontierele stabilite în urma acestor lucrări au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1925.
Această pagină a biografiei sale merită o atenție specială: Victor Popescu nu a fost doar un militar participant la războaie, ci și un specialist implicat într-o activitate tehnică și administrativă de importanță națională, cu implicații directe asupra configurației teritoriale a României și a județului Satu Mare.
Al Doilea Război Mondial – din nou în mijlocul evenimentelor militare
Experiența acumulată în Primul Război Mondial și pregătirea profesională l-au menținut pe Victor Popescu în rândul cadrelor militare cu experiență.
Al Doilea Război Mondial avea să-i aducă noi responsabilități și încercări. Pentru istoria acestei perioade există o mărturie documentară deosebit de interesantă, păstrată în volumul Epopeea de pe Mureș, publicat în 1985.
Documentul consemnează că, la 25 septembrie 1944, generalul-maior în rezervă Victor Popescu a preluat comanda Regimentului 82 Infanterie, înlocuindu-l pe locotenent-colonelul Ioan Roșu. Regimentul se afla atunci într-o zonă de front care cuprindea localitățile Luna, Hădăreni, Chețani, Luduș și Bogata. Generalul descria, într-o mărturie reprodusă în volum, condițiile dificile în care se găseau militarii: oboseală, noroi, lipsuri alimentare și o pregătire insuficientă a unor tineri recruți.
Este un episod care completează imaginea militarului de carieră: un ofițer ajuns la maturitate profesională, pus în situația de a conduce trupe într-un moment dificil al războiului
Satu Mare – orașul în care generalul și-a petrecut ultimii ani
Dincolo de cariera militară, ceea ce face ca Victor Popescu să fie o personalitate importantă pentru istoria locală este legătura sa cu municipiul Satu Mare.
În interviul acordat profesorului Ioan Corneanu, generalul își declara domiciliul pe strada Rozelor nr. 13 din Satu Mare. Locuința sa era un loc în care primea vizitele unor profesori, istorici și oameni interesați de trecutul României. Relația sa cu mediul intelectual sătmărean este relevantă. Profesorul Ioan Corneanu nu s-a limitat la o simplă conversație cu un veteran de război, ci a înțeles valoarea istorică a amintirilor acestuia și a încercat să le păstreze pentru posteritate. Generalul avea și o arhivă personală, în care păstra documente și materiale referitoare la activitatea sa militară și la participarea la delimitarea frontierei româno-ungare.
În interviu, el vorbește cu amărăciune despre dificultățile întâmpinate după instaurarea regimului comunist și despre nerecunoașterea unor drepturi pe care considera că le dobândise prin serviciul militar și participarea la războaie. Aceste afirmații trebuie citite și ca mărturii personale ale unui om care își prezenta propria experiență și propria interpretare a evenimentelor. Tocmai de aceea, interviul are valoare nu doar biografică, ci și memorialistică: ne permite să înțelegem felul în care un militar al generației sale a perceput schimbările politice și sociale ale secolului XX.
O viață de veteran și o memorie care nu trebuie pierdută
Potrivit inscripției de pe placa memorială amplasată la Casa Armatei din Satu Mare, generalul-maior Victor Popescu a trăit între anii 1896 și 1986.
În perioada de după război, a fost președinte al Asociației Naționale a Veteranilor de Război – filiala Satu Mare, implicându-se în viața comunității veteranilor. Această activitate este esențială pentru înțelegerea rolului său local. Generalul nu a rămas doar un fost combatant, ci a continuat să reprezinte o generație de militari care cunoscuseră direct cele două conflagrații mondiale. Prin experiența și mărturiile sale, el a contribuit la păstrarea memoriei unor evenimente care au schimbat profund istoria României și a Transilvaniei.
Faptul că o stradă din municipiul Satu Mare îi poartă numele reprezintă o altă formă de recunoaștere publică a personalității sale.
Bibliografie și surse documentare
Pentru fundamentarea articolului am identificat următoarele surse, dintre care una este deosebit de valoroasă prin caracterul său de mărturie directă:
1. Ioan Corneanu, „Un vrednic ostaș pentru istorie: General maior (r) Victor Popescu (I)”, revista Eroii Neamului, anul VI, nr. 3 (20), septembrie 2014, paginile 33–36. Publicația reproduce interviul realizat în iulie 1981 cu generalul Victor Popescu.
2. Epopeea de pe Mureș, Revista Vatra, Târgu Mureș, 1985 – lucrare care consemnează mărturia generalului privind preluarea comenzii Regimentului 82 Infanterie în septembrie 1944.
3. România Eroică, nr. 1/73, 2025 – materialul „Placă memorială în onoarea Generalului Victor Popescu”, referitor la ceremonia comemorativă și la inscripția monumentului
Nicolae Ghișan






















