More

    INCURSIUNE ÎN LUMEA POEŢILOR

    Regretatul scriitor şi critic literar Laurenţiu Ulici spunea într-una din cărţile sale că în poezie, în ultimii ani, s-a dezvoltat foarte mult forma în detrimentul fondului. Într-un interviu, criticul literar Alexandru Cistelecan a remarcat foarte bine faptul că: „ …suntem, că devenim un conglomerat cultural ” şi că „…avem nevoie de o cultură solidă pentru a putea să ne punem în valoare vocea noastră poetică interioară”. Dar, eu cred că nu mai reuşim suficient de bine să ne conectăm la complexitatea spiritualităţii umane. Nu izbutim să ne conectăm prin creaţia poetică la capacitatea de înţelegere şi decodare a cititorului neavizat.

    Unii scriu de parcă ar vrea să demonstreze cât de elevaţi sunt şi nu pentru a surprinde dramatismul, realismul, romantismul trăirilor umane . Forma poeziei este excesiv de abstractizată şi nu este ancorată în fondul trăirilor omeneşti. Nu sunt de acord cu ierarhizările şi cu discuţiile interminabile lansate pe tema generaţiilor de poeţi. Nu cred în ierarhizarea valorilor poetice, pentru că nu avem un sistem de referinţă după care să-i analizăm, iar apoi să-i punem pe locul unu, doi sau trei. Eu cred că fiecare are vocea sa specifică, originală, şi mă refer aici la poeţii care au ajuns la această performanţă, iar Alexandru Cistelecan confirmă acest aspect al creaţiei prin “vocea noastră poetică interioară”. Imixtiunile religioase în poezia contemporană nu cred că sunt un pericol în condiţiile în care acestea susţin vocea originală a poetului, care a descoperit faţete noi ale trăirilor umane şi care se suprapun cu înţelepciunea cuvintelor religioase pentru conştientizarea cititorului sau pentru luminarea lui. Cât despre critica literară actuală rămân totuşi la cuvintele lui Mihai Eminescu :” Unde vei găsi cuvântul / Ce exprimă adevărul ? “.

    Consider că misiunea noastră în calitate de scriitori este dată de bunul Dumnezeu. Am întâlnit într-o zi, în urmă cu 17 ani, un prieten care mi-a spus “ Măi, prietene, prin cărţile mele eu voi deveni etern, voi fi celebru, voi fi nemuritor…”. Prieteni, truditori ai condeiului şi ai minţii iscusite, care vă ridicaţi deasupra materialităţii umane existenţiale, al talentului dăruit de Dumnezeu. Eu, nimicul lumii, i-am răspuns: „Nu cred că aceasta este menirea noastră, a poeţilor… “. „Dar, cum nu !?” – mi-a răspuns indignat, prietenul meu. Apoi, i-am răspuns cu nonşalanţă: “Se spune că la sfârşitul veacurilor nu va mai rămâne piatră pe piatră, prietene. Prin intermediul creaţiei noastre efemere avem menirea să-i facem pe semenii noştri mai buni, să-i şlefuim din punct de vedere spiritual. Nu cred că noi trebuie să scriem pentru a deveni celebri, pentru a-i păcăli pe semenii noştri. Nu cred că aceasta este menirea nobilă a poeţilor. Eu cred că poeţii adevăraţi sunt barometrul spiritual ai personalităţii umane. Ei sunt „santinelele”, care ne apără de rău, de drumul cel rău şi ne arată drumul cel bun al curăţeniei sufletului”.

    Suntem uneori acuzaţi că ne vindem noi propriile cărţi. Unii spun că poeţii n-ar trebui să scrie pentru bani. Nici nu scriu pentru bani, dar în momentul în care un cititor cumpără o carte îşi zice: “ Dacă tot am dat banii pe ea, trebuie să o citesc! “. Dacă primeşte gratis o carte, o pune undeva pe un raft şi acolo rămâne mulţi şi fericiţi ani. Atunci, mă întreb şi vă întreb, la ce sunt bune creaţiile poetice dacă nu ajung la publicul larg ? Ar fi nevoie de un agent sau mai mulţi agenţi de vânzări sau chiar de o firmă de specialitate, care să se ocupe de lansarea cărţilor, de vânzarea şi implicit de răspândirea lor în societate. Degeaba, dragii mei, ne citim noi reciproc operele poetice şi nu reuşim, pe deplin, să ne conectăm la conştiinţa publicului larg. In librării nu prea mai intră nimeni pentru a cumpăra o carte. Aşa că, noi scriem că ne place, ne place…dar din frunctele creaţiei gustă foarte puţini cititori. Cărţile ajung în biblioteci, în cel mai fericit caz, iar după un an, doi se aşterne praful peste cartea noastră. Ne gândim la posteritate şi sperăm că în viitor ne va citi cineva cartea de poeme. Jurnalistul şi filozoful Jean-Paul Sartre scria în lucrarea sa “Situation II”: “ Libertatea scrisului implică libertatea cetăţeanului. Să scrii înseamnă să voieşti într-un fel libertatea… “.

    Dumitru Ţimerman

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE