More


    PREOŢII ŞI CALEA CEA DREAPTĂ

    - Advertisement -

    Preoţii sunt călăuzele noastre pe drumul sinuos al existenţei noastre pământene, care ne pot duce spre mântuirea sufletului. Creştinii adevăraţi se pregătesc mereu pentru marea trecere în nefiinţă, pentru a da un răspuns bun la judecata de apoi în faţa lui Dumnezeu. Preoţii vin înaintea noastră cu torţele Luminii Adevărate şi ne oferă formulele necesare, desprinse din evangheliile apostolilor, pentru ca noi să nu părăsim calea cea dreaptă dăruită de Iisus Hristos. Ei sunt profesorii noştri spirituali, duhovnicii, cărora le putem spune la spovedanie, cu maximă şi deplină încredere, despre durerile noastre spirituale, despre ispitirile Răului. Ei cunosc slăbiciunile noastre, dar şi formulele necesare pentru alungarea răului din sufletele urgisite de tentaţiile lumii materiale. Există reguli clare, precise, desprinse din legile lăsate de bunul Dumnezeu nouă oamenilor, pe care trebuie să le respectăm indiferent de forma religioasă în care ne-am născut. Legile lui Dumnezeu, învăţăturile lăsate nouă prin Iisus Hristos şi cei 12 apostoli nu au o religie pământeană anume, un nume special ales. Aceste învăţături sunt universal-valabile pentru toate neamurile pământului. Aceste învăţături ar putea fi asemănate cu tabla înmulţirii. Indiferent la ce şcoală studiezi, sau din ce religie faci parte, tabla înmulţirii este universal-valabilă.

    Mai există semeni de-ai noştri care spun că nu merg la biserică din cauza preoţilor sau că le este ruşine să se expună în faţa creştinilor. În acest context, trebuie să precizăm că iubitorii de Dumnezeu nu merg la biserică pentru preoţi. Ei merg la biserică în fiecare duminică şi-n sărbătorile legale, sau de câte ori este nevoie, pentru că acolo se roagă, sunt în legătură directă cu bunul Dumnezeu, dar şi învaţă multe lucruri noi. Preoţii, prin predicile lor, conştientizează fiecare creştin şi, pentru o înţelegere mai bună, ei exemplifică învăţăturile evanghelice. Prin intermediul acestora, noi putem să găsim răspunsuri la multe din problemele pe care le întâlnim pe drumul vieţii. Ne regăsim în predicile preoţilor, de multe ori, ceea ce înseamnă că putem distinge binele de rău. Putem constata unde am greşit şi ce trebuie să facem mai departe pentru a evita greşelile, care de multe ori aduc suferinţă şi neînţelegere în universul nostru interior sau în viaţa de zi cu zi.

    Biserica şi preoţii sunt ca o şcoală. Un preot spunea odată într-o predică despre faptul că elevii nu pot să înveţe nimic bun dacă lipsesc sau nu se înscriu la şcoală. Tot aşa se întâmplă şi cu noi creştinii. Dacă nu mergem la biserică, ne îndepărtăm de credinţa în Dumnezeu, devenim nişte ciudaţi, nu mai suntem atât de toleranţi faţă de semenii noştri şi de multe ori greşim fără să ştim că am greşit. Aducem altora acuzaţii pentru neîmplinirile noastre, dăm vina pe bunul Dumnezeu pentru că nu putem desluşi cauzele neputinţelor. Ne înfoim în pene, ne transformăm în atotputernici, nu ne mai interesează consecinţele nefaste ale faptelor noastre. Tragice sunt şi situaţiile în care creştini care au fost la biserică nu aplică învăţăturile transmise de către preoţi, prin predici sau chiar în urma unor discuţii libere duhovniceşti. N-avem timp veşnic să ne bucurăm de Lumina cea adevărată a ÎNVIERII. Uneori ne lăsăm cuprinşi de vraja malefică a întunericului, ne pare rău pentru cuvintele ieşite din gură ca nişte şerpi de foc. Uităm de noi înşine, ne lăsăm purtaţi de vâltorile vieţii ademenitoare. Ne plecăm sub biciurile trăirilor noastre şi cădem ca spicele de grâu lovite de grindina verii. Nu ne gândim la moarte, de parc-am fi nemuritori! Am vrea să vedem dimensiunea celestă a Raiului, dar ne-ndoim ca plopii fragezi în bătaia vântului dinaintea furtunii. Uneori, Înaintea lui Dumnezeu ne desfătăm în orgolii şi ne bălăcim în aparenta nemurire pământeană. Sărim în sus ca nişte cocoşi de luptă învinşi de neputinţa zborului. Îngenunchem, îmblânziţi de boli şi suferinţă crâncenă, pentru a crede, cerem îndurare şi ajutor nepământesc cu glas mieros, altădată nemilos de bolovănos şi mânios. Fala şi bogăţiile se topesc în ignoranţa noastră disperată. Gustaţi şi beţi din cupa îngerilor, din esenţa legii celei noi, din elixirul vieţii divine, dăruite cu generozitate de preoţi – mesagerii Luminii.

    Dumitru Ţimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img