Campania electorală își turează motoarele. Parcă niciodată nu a fost atât de pigmentată de evenimente rostogolite, unul după altul, pe piața societății românești . Oamenii sunt bombardați mediatic cu anchete penale fără precedent, cu evoluții interne și internaționale cu o finalitate incertă, cu enigmatice dezvăluiri din lumea tenebroasă a serviciilor secrete. Habar nu am ce concluzii putem trage, nu pot anticipa până unde se va merge odată cu deschiderea Cutiei Pandorei. Ciudat este cum tocmai acum în campanie electorală, procurorii s-au apucat de lucru și vedem că muncesc non stop. De-a valma, anchetatorii aruncă în gura opiniei publice miniștrii sau foști miniștri, implicați în dosare precum Microsoft și mai nou, se pregătește terenul pentru deconspirarea mega afacerii EADS. Nu putem înțelege miza acestor anchete în plină campanie, în condițiile în care s-ar fi putut face cu mult timp în urmă. Nu ne dăm seama de ce se dorește să fie deconspirate tocmai zilele acestea, mizeriile întreprinse în România de unele companii americane ( Microsoft) sau europene ( franceze și germane – EADS).
Mai mult, tot în campania electorală, procurorii au deschis un alt dosar greu-Lukoil, știut fiind faptul că această companie face evaziune fiscală la noi în țară de cel puțin 10 ani. Binențeles, nu ar fi reușit fără sprijinul neprecupețit al autorităților locale și centrale, dar și suportul politicienilor din toate partidele. Acum se repune pe tapet marea jefuire a țării prin intermediul privatizărilor. Nu este un lucru rău, este discutabil însă momentul ales. Cred că am putea, după prezidențiale să redeschidem dosarul vânzării avuției naționale. Așa în vom descoperi pe toți autorii delapidării României. Dar repet, nu acum, în timpul acestei competiții care se arată a fi extrem de dură. Ce am putea spune, este doar faptul că există un buton, undeva, pe care se apasă în funcție de evoluția lucrurilor în perioada anterioară alegerilor. Este cineva care vrea să culeagă roadele acestor timpuri tulburi, cineva care pescuiește eficient într-o mlaștină în care se afundă politicienii de-o parte sau alta a spectrului politic. Dar cum se spune, cine sapă groapa altuia, va cădea sigur în ea.
Marius Oproiu