Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au decis săptămâna trecută ca procesul lui Klaus Iohannis cu inspectorii Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) să se prelungească cu trmiterea către cele două părţi a rapostului instanţei.
În termen de zece zile, atât primarul Sibiului, cât şi inspectorii ANI pot să vină cu observaţii în scris pe marginea concluziilor judecătorilor. După acest termen, magistraţii pot pronunţa uan dintre următoarele soluţii: amânarea recursului, respingerea recursului sau soluţionarea fondului recursului.
Dacă se alege ultima variantă, completul va pronunţa, fără citarea părţilor, o încheiere de admitere a recursului şi va fixa termenul de judecată. Abia din acel moment se poate spune că recursul propriu-zis începe să se judece la instanţa supremă.
În timp ce lucrurile trenează descumpănitor, comentariile pe această temă se înteţesc, pe fondul potenţialelor consecinţe de care nu se poate face abstracţie.
Astfel, având în vedere ritmul lent în luarea unei decizii, oricare ar fi ea, nu poate fi exclus riscul ca dosarul lui Klaus Iohannis să fie judecat pe fond abia la începutul anului viitor. Altfel spus, Klaus Iohannis ar putea ajunge preşedintele României fără ca cei care l-au votat sau l-ar fi votat să ştie dacă el a încălcat sau nu legea. Şi apoi, admiţâd că prezidenţiabilul ACL va câştiga alegerile, ce imagine ar avea democraţia în România, în condiţiile în care ICCJ ar decide că ANI a avut dreptate în privinţa incompatibilităţii reclamate?
O sentinţă trebuie să ţină cont exclusiv de dosar. Dar programarea luării unei decizii nu are nicio legătură cu dosarul. Iar amânarea dosarului dă apă la moară celor care acuză în gura mare că Justiţia se implică în campania electorală, întrucât procesul sau o parte a acestuia se va suprapune competiţiei prezidenţiale. Fără a insista, apreciem totuşi că o implicare a ICCJ prin decizia sa din 30 septembrie nu se poate exclude total. Şi există mai multe motive de a invoca posibile efecte perverse, chiar involuntare, a implicării nemijlocite. Astfel, electoratului i se refuză,cum am mai precizat, dreptul legitim de a vota în cunoştinţă de cauză un candidat important şi se va şubrezi încrederea din teritoriu în candidatura lui Klaus Iohannis.
Sunt şi comentatori care susţin că ICCJ face jocul lui Klaus Iohannis, victimzându-l şi, implicit, sporindu-i numărul de votanţi. Dar şi în acest caz se poate vorbi de o implicare a Justiţiei în competiţie. Pe de altă parte, în cazul unui eşec, Klaus Iohannis ar avea motive să susţină că a pierdut pe nedrept, în condiţiile în care aceeaşi Justiţie le-a făcut jocul adversarilor competitori. Astfel că, debarcarea sa din fruntea PNL, dorită, potrivit unor surse liberale, de mulţi din colegii săi, de partid, ar fi o nedreptate din punctul său de vedere.
Voicu D Rusu