More


    Legenda Castelului poleit cu aur

    =

    Castelul-Lonia

    În comuna Medieşu Aurit, la aproape 20 de kilometri de municipiul Satu Mare, se găseşte un edificiu semnificativ nu doar pentru arhitectura renascentistă din Transilvania, ci şi pentru istoria acestor locuri. Castelul Lonia este un edificiu recunoscut prin includerea sa pe Lista Monumentelor Istorice la categoria clădirilor de importanţă naţională.

    De numele acestui castel se leagă o legendă care spune că etajul salonului avea tavanul acoperit cu aur, motiv pentru care localitatea a fost numită Medieşu Aurit. Potrivit legendei, de sub acest castel ar porni un tunel care făcea legătura cu castelul din Ardud care, la rândul lui, ar fi legat, tot printr-un tunel, de castelul din Carei.

    Istorie de aur
    Medieşu Aurit este cunoscut încă din anul 1271 sub denumirea de Megyes, iar din anul 1273 sub denumirea de Medies. Cetatea Medieş a existat deja în sec. al XIII-lea, fiind menţionată (“villa Megyes”) în 1278 ca şi proprietate a lui Andras, fiul lui Jákó din neamul Kaplyon. Ulterior acestuia i-au fost confiscate toate bunurile şi cetatea ajunge în proprietatea voievodului Transilvaniei, Miklos, fiul lui Móricz, din neamul Pok. Satul în sine s-a dezvoltat în jurul castelului. Denumirea lui se leagă de castel: Medieşu Aurit provine din cuvântul maghiar „megye” (judeţ, comitat), iar adjectivul „aurit” trimitea la bogăţia castelului presupus a fi decorat în interior numai cu foiţă de aur.

    În 1493 cetatea este ocupată cu forţa de cei din familia Bathory, care vor fi stăpâni peste domeniul Medieşului vreme de un secol, când prin succesiune revine familiei Lonia. Sigismund Lonia este cel care va transforma clădirea într-un castel renascentist, în aprox. 1630, într-unul dintre cele mai frumoase edificii din Transilvania contemporană. O inscripţie pe faţadă demonstrează acest lucru. Construcţia fusese clădită pe ruinele unei fortificaţii deja existente încă din secolele X-XI. După moartea lui Sigismund Lonia, fiica lui, Anna, devine proprietara castelului. Turcii îl asediază fără succes în 1661, şi ca răzbunare incendiază toate casele din localitate. Dar ce nu au reuşit să ocupe turcii, va fi distrus câţiva ani mai târziu, în timpul principelui Apafi. Anna Lonia organizează în 1670 un atentat cu ceilalţi nobili din zonă împotriva mercenarilor germani din cetatea Satu Mare, care prădău constant satele din împrejurimi. Aceştia întorcându-se dintr-un raid sunt surprinşi şi masacraţi, dar urmările pentru cei care au plănuit atacul sunt la fel de severe: Anna Lonia este condamnată la moarte şi confiscare de bunuri. Castelul a fost aruncat în aer în acelaşi an. În 1707, ce a mai rămas din măreţul castel este incendiat în timpul revoluţiei lui Gheorghe Rakoczy II. Ruinele sunt cumpărate în 1732 de familia Wesselenyi, dar masivul castel nu va mai avea niciodată măreţia din timpul lui Sigismund Lonia. Apoi intră în posesia familiei Teleki şi va rămâne în proprietatea acestora pe tot parcursul secolului XIX, dar degradarea edificiului se accentuează. Se pare că, în 1920, castelul a fost cumpărat de regele Carol al II-lea. În 1940-41, castelul a fost restaurat spre a deveni spital militar german, ulterior român, dar renovarea din temelii din nefericire nu are un efect de durată, castelul fiind distrus în 1944. În jurul acestui eveniment trenează o dispută istorică. Unii susţin că trupele germane, aflate în retragere, au aruncat în aer castelul după ce îl folosiseră ca depozit de muniţii. Conform altora, distrugerea castelului este pusă pe seama trupelor sovietice.

    Ar fi nevoie de 3 milioane de euro pentru reabilitarea castelului
    Planul castelului era organizat în jurul curţii interioare pătrate care avea în mijloc o fântână. La intrare şi în aripa de nord locuiau soldaţii trupelor lui Sigismund, în timp ce pe latura sudică erau apartamentele nobilei sale familii. Corpurile de clădiri dinspre est şi vest adăposteau grajdurile, bucătăria şi celelalte anexe. Ca orice castel, edificiul avea tuneluri secrete şi scări ascunse care fie făceau legătura între diverse părţi ale monumentului, fie erau folosite în cazuri de maximă necesitate pentru a scăpa din clădirea asediată. Despre camerele de locuit şi ornamentele acestora se cunosc descrierile făcute în secolul al XVII-lea. Două încăperi erau în special menţionate, cea botezată Camera paradisului (preferata Annei, fiica lui Sigismund Lonia), care era numită aşa datorită frescelor ce o împodobeau, şi una prezentând scene cu nimfe, botezată Parnasus. Din păcate toate acestea au rămas doar frumoase amintiri deoarece castelul în momentul de faţă şi-a pierdut mult din strălucirea de odinoară, sătenii din Medieşu Aurit contribuind la această stare de lucruri după ce au trecut la “discreta” valorificare a pietrei şi cărămizii trainice din temelia si zidurile edificiului.

    Castelul-Lonia2

    Ministerul Culturii a încercat un plan de reabilitare, însă acesta a fost blocat în 1997. De atunci au mai fost câteva tentative timide de a reabilita Castelul Lonia. În anul 2002, urmaşii regelui Carol al II-lea au depus o cerere de retrocedare a imobilului potrivit prevederilor Legii 10/2001, aceasta însă a rămas nesoluţionată până în prezent, dosarul de retrocedare fiind redirecţionat către Muzeul Judeţean. Totuşi parcă în ultimi doi ani s-a mai mişcat ceva la castel, după ce ani buni acesta a fost năpădit de bălăriile de toate felurile, crescute abundent şi care constituiau habitatul ideal al reptilelor şi rozătoarelor. În toamna anului 2014 a fost dat în folosinţă parcul Castelului Lonia, un prim pas pentru reabilitarea acestui măreţ edificiu.
    “Ne bucurăm că am putut să dăm în folosinţă acest parc, care este iluminat fotovoltaic, după cum suntem mulţumiţi că am mai putut amenaja câte ceva şi în interior. Un prim pas pentru a da locului o înfăţişare cât de cât civilizată a fost stârpirea buruienilor, care dădeau locului un aspect dezolant, şi împrejmuirea castelului cu un gard viu şi gazonarea curţii. Sigur pentru reabilitarea lui totală, aşa cum sunt castelele de la Carei şi Ardud, ar fi nevoie de bani mulţi, în opinia mea de vreo trei milioane de euro, bani care ar putea fi accesaţi în special din fonduri europene. Ne-am gândit la acest aspect iar acum tot ce trebuie făcut este un proiect viabil pentru a accesa fondurile respective”, ne-a declarat Marius Chiş, consilierul primarului din Medieşu Aurit.

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img