O linişte nemuritoare se-aşterne în sufletul urgisit de poverile vieţii, atunci când păşesc cu smerenie în biserica lui Hristos, în ziua de Florii. La intrarea în biserică, de pe lespezile reci am luat o ramură de salcie pe care am mângâiat-o cu privirile pline de bucurie. M-am aşezat la locul meu, printre alţi creştini, pe care-i consider întotdeauna cei mai buni prieteni întru credinţă, iar atenţia mea s-a îndreptat spre cuvintele Sfintei Liturghii a lui Ioan Gură de Aur. Zeci şi zeci de flori tronau în altar, iar unii credincioşi aveau ramuri de salcie şi flori în mâini, desprinse din darurile dumnezeieşti ale naturii. E-atâta Lumină în florile din luna april, acum, când sărbătorim intrarea Mântuitorului IISUS HRISTOS în Ierusalimul pământean, dar şi în Ierusalimul din Împărăţia cerurilor.
După Sfânta euharistie, care ne reaminteşte de Cina cea de Taină, parcă un gând nevăzut m-a îndemnat să număr bobiţele catifelate de pe ramura de salcie, care avea două ramificaţii. Pe fiecare ramificaţie erau şase bobiţe. În total erau 12 bobiţe. M-am gândit la cei 12 apostoli, iar ramura de salcie, cu cele două braţe laterale am comparato cu Mântuitorul Iisus Hristos. Am numărat de vreo două ori toate bobiţele de pe ramura de salcie, cu gândul că poate am greşit, dar de fiecare dată suma totală a ieşit 12. Apoi, m-am uitat în jurul meu şi-am constatat că fiecare credincios avea două, trei sau mai multe ramuri de salcie. Înainte de a intra în Sfânta Biserică a Mântuitorului Iisus Hristos am fost tentat să iau şi eu mai multe ramuri, dar m-am gândit la semenii mei…motiv pentru care am luat doar o singură ramură. Nici nu vă imaginaţi ce bucurie mi s-a strecurat în suflet când am descoperit că port în mână această ramură de salcie deosebită.
La sfârşitul Sfintei Liturghii, preotul a predicat despre intrarea Mântuitorului Iisus Hristos în Ierusalim. Preotul a rostit la un moment dat cuvintele cu care mulţimea l-a întâmpinat pe Mântuitor la intrarea în Ierusalim: “ Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului ! Osana întru cei de sus !“ ( Matei 21,9 ). În acele momente magice am vizualizat şi eu Intrarea Mântuitorului în Ierusalim “şezând pe mânzul asinei”, cu ochii minţii, în timp ce ţineam în mână ramura mea de salcie. Parcă sufletul meu s-a reîntors în urmă cu mai bine de 2000 de ani, acolo, în cetatea Ierusalimului. Mă vedeam şi eu în “mulţimea cuprinsă de această intrare plină de slavă” , când poporul recunoaşte pe Mesia – Fiul lui Dumnezeu. Din predica preotului am aflat că ramurile de salcie simbolizează biruinţa asupra morţii…
După Sfânta Liturghie m-am reîntors la locuinţa mea, cu multă fericire în suflet, iar după ce am intrat în casă am aşezat miraculoasa ramură de salcie, conform obiceiului învăţat de la bunicii şi părinţii mei, deasupra unei icoane, care-l reprezenta pe Iisus Hristos. După aproximativ trei ore, am remarcat că bobiţele de salcie au “înflorit” şi zeci şi zeci de firicele albe pluteau prin aer. M-am gândit că, după alte câteva ore, încăperea va fi garnisită cu astfel de firicile, motiv pentru care am luat crenguţa de salcie şi am ieşit pe balcon. Am început să scutur crenguţa, iar firicelele albe desprinse au fost luate de un vânt călduţ şi purtate prin aerul primăverii, dar…la un moment dat, de pe această crenguţă s-a desprins şi o bobiţă, care a căzut în hău, de la etajul patru al blocului. Ulterior am repus ramura de salcie, cu cele 11 bobiţe rămase, la icoana lui Iisus Hristos.
Această trăire interioară, din Ziua de Florii, am povestit-o unui preot apropiat sufletului meu, care mi-a tălmăcit, dar mi-a şi confirmat constatările mele. Preotul mi-a spus că într-adevăr ramura de salcie simboliza trupul lui Hristos, iar cele 12 bobiţe pe cei 12 apostoli. Apoi a zis că firicelele desprinse de pe bobiţele de salcie sunt învăţăturile lui Iisus pe care trebuie să le răspândim în lume în calitate de creştini. Bobiţa desprinsă îl simbolizează pe Iuda, care l-a vândut pe Mântuitorul Iisus Hristos pentru 30 de arginţi. Floriile sunt nemuritoare, ele simbolizează intrarea Mântuitorului în Ierusalim, iar timpul acela… era destinat “înaintării lui Hristos spre jertfa de pe cruce, pentru a ridica păcatele lumii “.
Dumitru Ţimerman