Cămărzana sau „Cămara zânelor”, mirificul tărâm al Ţării Oaşului



camarzana1

Cămărzana este atestată documentar în anul 1490, iar asupra numelui localităţii circulă o interesantă legendă, cea mai larg acceptată se referă la perioadele mai vitrege ale istoriei, când Ţara Oaşului era ameninţată de năvălirea popoarelor barbare. Astfel bărbaţii oşeni şi-au ascuns muierile şi fiicele, adevărate zâne, în această veritabilă “cămară”, în acest tainic ungher al Ţării Oaşului, spre a nu fi batjocorite şi înrobite de năvălitori. Aşa a luat naştere “Cămara zânelor”, respectiv Cămărzana de astăzi.

Lăsând în urmă localitatea Târşolt, şoseaua şerpuieşte printre dealuri spre cea mai nordică extremitate a Ţării Oaşului – satul Cămărzana, considerat în unanimitate ca una dintre cele mai pitoreşti aşezări din această parte a ţării. Intrarea în sat se face printr-un defileu de o rară frumuseţe, defileu ce are înfăţişarea unei porţi simbolizând parcă vestitele porţi maramureşene. Dincolo de acest defileu casele răzleţe aşezate într-un decor natural splendid constituie de fapt aşezarea ce poartă numele “Cămărzana”.

De la prima vedere aspectul general este acela al unui sat singuratic, împrăştiat, aşezat parcă într-un găvan şi care este străjuit de culmile înalte ale dealurilor: Piatra Cornii, Gemenele, cele trei Holmuri, Cetăţuia şi Coparcea. Satul este străbătut de trei văi mai importante, şi anume: Lecăncioara, Valea Mare, Ceaslasul.

camarzana2
Bazinetul Cămârzana este o asociere de zone înguste cu zone mai largi, aceasta zonă fiind străjuită de cele două Gemene: Geamăna Mare şi Geamăna Mică precum şi de cele două Cetăţele: Cetăţeaua Mare şi Cetăţeaua Mică. Aceste dealuri vulcanice, care apar în relief ca nişte conuri vulcanice intens erodate, închid cea mai importantă zonă din punct de vedere etnografic a Ţării Oaşului.

„Cămara Zânelor”
Legenda spune că trei haiduci, Paşca, Haiduc şi Homa, prigoniţi de autorităţi, se refugiază în această zonă păduroasă şi se stabilesc lângă izvorul pe care l-au denumit „Fântâna Păştenilor”. Zona locuită din jurul acestei fântâni se numeşte şi astăzi „Păşteni”. Odată cu venirea lor, aceşti haiduci au adus cu ei câteva fete, care datorită frumuseţii lor deosebite erau denumite „zâne”.

Locul în care haiducii împreună cu fetele s-au aşezat semăna cu o cămară, un loc ascuns și greu de pătruns. Astfel aşezarea a fost numită „Cămara Zânelor”, iar de aici se presupune că vine și numele comunei Cămărzana.

Există îndoieli asupra toponimicului Cămărzana, care ar putea proveni fie de la cuvântul germanic “kamerdiner”, care înseamnă îngrijitorul unei camere (cabanier), fie de la termenul “karmazin” din limba rusă, care desemnează o stofă de culoare roşu-închis, probabil cu referire la culoarea care domină în cromatica vestimentaţiei feminine oşeneşti care prin extindere s-a generalizat asupra întregii populaţii. De remarcat faptul că mulţi localnici folosesc pentru denumirea satului termenii: “Cămărzana”, “Cărmăzana”, “Cămârzana”.

camarzana4

Pălinca din Cămărzana … şi teiul secular
Cămărzana s-a făcut renumită prin „pălinca” de prune de o calitate deosebită, aceasta fiind foarte apreciată chiar şi peste hotarele ţării, devenind astfel mândria locuitorilor ei. În comună există peste 200 de pălincii. În faţa bisericii ortodoxe din Cămărzana se găseşte un tei ce are în jur de 800 de ani, declarat monument al naturii. În urmă cu câţiva ani el a fost doborât de o furtună dar din fericire nu a fost distrus în totalitate, iar o parte din el a dat un lăstar.

Cămărzana se mai individualizează şi prin păstrarea unui costum de nuntă deosebit, mireasa are o pieptănătură şi podoabe impresionant îmbinate, ceea ce face ca aşezarea să fie cel mai însemnat centru etnofolcloric din Ţara Oaşului.

Nicolae Ghişan

mireasa-camarzana





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts