Nimeni nu ştie cine a pictat acele scene, însă biserica din Corund (comuna Bogdand) nu este singurul lăcaş de cult cu o asemenea iconografie. Biserici cu picturi asemănătoare sunt şi în alte zone ale ţării precum în Deseşti (judeţul Maramureş) şi Almaş Sălişte (judeţul Hunedoara).
Imaginile dracilor care se ocupă de schingiuiri stau laolaltă cu cele ale icoanelor sfinţilor. Scenele, menite să bage spaima în cei care au de gând să păcătuiască, au transformat biserica într-un monument istoric deosebit, inclus în circuitul turistic medieval al bisericilor din Nord-Vestul ţării. Sătenii au construit o nouă biserică, dar la cea veche ţin ca la ochii din cap. Specialiştii spun că valoarea sa este nepreţuită.
Specialiştii sunt de părere că picturile redau una din versiunile apocrife ale Apocalipsei care, conform acestora, era o scriere destul de răspândită la finele veacului al XVIII-lea, dar încă neidentificată de cercetătorii acestui domeniu.
Scenele sunt menite să aducă oamenii pe drumul cel drept
Cele mai înfricoşătoare scene de pe pereţii bisericuţei din lemn sugerează personificarea ciumei şi o femeie dezbrăcată pe spinarea unui măgar care se în drepta spre moarte. Deasupra acestor figuri apare un grup de demoni care cântăresc crucea cu trei traverse, aparent foarte grea. Unul dintre ei aduce un buzdugan uriaş, în timp ce altul este preocupat să pedepsească un hoţ.
Şi lenea, lăcomia, avortul, beţia, desfrâul, furtul, toate se regăsesc pe pereţii pronaosului. O altă scenă, la fel de înfricoşătoare ca şi prima, redă scena Judecăţii de Apoi în care sunt reprezentaţi oameni şi diavoli. Preotul din sat spune că scena nu e altceva decât o simplă învăţătură pentru cei ce nu urmează calea cea dreaptă şi cad în păcat. Într-o altă scenă apar doi draci îngenunchiaţi, fumând din pipă în timp ce înteţesc focul sub un ceaun. O altă pictură redă o femeie dezbrăcată călărind pe spinarea unui măgar, ce se îndreaptă spre moarte. Izvoarele plasează construcţia bisericii din Corund în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în 1723. Lăcaşul de cult şi-a dobândit înfăţişarea actuală în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea. Documentele vremii ne dezvăluie că iniţial biserica a fost ridicată în mijlocul cimitirului de pe deal după care a fost mutată pe locul ei actual, construcţia fiind transportată cu ajutorul boilor.
Biserica din Corund s-a păstrat intactă de-a lungul celor 300 de ani de existenţă
Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din Corund, este considerată cel mai frumos monument de arhitectură populară de lemn din zonă şi se numără printre puţinele clădiri din judeţ care au rezistat de-a lungul timpului. Ea datează din 1723 şi iniţial se afla în partea de răsărit a satului, după care a fost mutată pe butuci de lemn lângă noua biserică a satului.
Ridicată iniţial în mij-locul cimitirului, pe un deal, biserica a fost strămutată pe locul ei actual în cea de a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Procesul mutării a durat mai bine de un an, construcţia fiind transportată cu ajutorul boilor. Conform tradiţiei locale, lăcaşul s-a folosit şi în perioada strămutării, slujba oficiindu-se acolo unde se făcea popas pentru odihnă.
Fosta biserică a satului se zăreşte imediat ce intri în localitate. Oamenii locului povestesc că a fost construită iniţial pe un deal şi abia după zeci de ani a fost adusă în mijlocul satului, cu ajutorul boilor, fiind amplasată în aceeaşi curte cu biserica nouă. Lăcaşul are pereţii înnegriţi de vreme şi de fumul lumânărilor, pe care încă se mai văd înfricoşătoarele scenete pictate de un necunoscut.
Biserica se compune din pronaos, naos, altar poligonal încheiat cu trei laturi ale unui octogon, şi un pridvor cu arcade, dispus în formă de L pe laturile vestică şi sudică. Edificiul este construit din bârne făţuite cu barda pentru îmbinarea cărora s-au combinat mai multe tehnici de dulgherie. Capetele bârnelor se petrec la colţuri câţiva centimetri, iar în partea superioară capetele prelungite constituie console treptate. Pereţii bisericii sunt decoraţi în exterior, la jumătatea înălţimii lor, printr-un brâu sculptat în relief, decorat cu motivul funiei. Acelaşi motiv decorativ apare şi pe parapetul pridvorului. Acoperişul se caracterizează prin proporţii armonioase. Pronaosul este încălecat de un turn cu galerie, acoperit de un coif ascuţit având la bază patru turnuleţe mai mici. Turnul este accesibil din colţul sud-vestic al pridvorului, printr-o scară.
Nicolae Ghişan
