Povestea ecranizată a vieţii sătmăreanului supranumit „vânzătorul de evrei”

În 1900 se năştea, la Satu Mare, Henry Jakober, unul dintre cele mai controversate personaje ale anilor ’60, cel care a început, împreună cu reprezentanţii securităţii, tranzacţionarea vizelor de ieşire din ţară pentru cetăţenii români de origine evreiască şi ceva mai târziu pentru saşi.Jakober a trăit în Satu Mare până în 1936 după care s-a mutat în Anglia unde a devenit un prosper om de afaceri. Aceste întâmplări stau la baza documentarului „Aliyah DaDa” regizat de Oana Giurgiu, în care apare şi sătmăreanul Henry Jakober, cel supranumit ”vânzătorul de evrei.

Mai multe informații despre Henry Jakober s-au putut afla abia acum doi ani, în 2014, odată cu desecretizarea de către CNSAS a dosarului Dunărea. Din documentele securității, aflăm că Jakober, din banii primiți de la rudele celor care voiau să emigreze, procura pentru statul român utilaje sau diverse produse, inclusiv animale a căror export era prohibit.

Operaţiunea începuse încă de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu- Dej, când peste 100.000 de evrei fuseseră trimişi în Israel, prin mijlocirea lui Henry Jacober, un comerciant evreu cu reşedinţa în Anglia, la Londra.

Sătmăreanul a “vândut” evrei de 113.000.000 dolari
Operaţiunea a fost ulterior preluată de serviciile secrete israeliene. Interesant e că, la început, “plata” pentru aceştia a constat, parţial, şi în crearea de mari şi moderne ferme de păsări, porci şi curcani în România, pe banii statului israelian, foarte generos în aceste situaţii, după cum afirmă şi Radu Ioanid în cartea sa, “Răscumpărarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel”.

În perioada iunie 1958–noiembrie 1959, la fermele speciale, pla­sa­te în incinta Gospodăriilor Agricole ale Di­recției Generale a Penitenciarelor și Co­loniilor de Muncă, fuseseră aduse 12 vaci rasa Friza, 34 de vaci rasa Santa Ger­trudis, 45 de oi rasa Oxford, 10 oi rasa South­down, 55 de oi rasa Romney Marsh și 25 de porci rasa Landrace.

La 12 noiembrie 1959, rezidența de la Lon­dra întreabă „Centrala“ ce aranjamente s-au făcut cu Jakober pentru plata ultimei li­vrări de animale. Nedumerirea este accen­tuată de însemnarea marginală de pe te­le­gramă, care aparține lui Alexandru Dră­ghici, ministrul de Interne. Acesta îi so­li­cită lui Nicolae Doicaru să vină „chiar azi la mine cu un răspuns la problemele ri­dicate de rezidență“. Ce anume i-a spus colonelul Doicaru ministrului Drăghici în­tre patru ochi e posibil să nu aflăm ni­cio­dată, dar putem ști care a fost rezultatul întâlnirii.

Rezidența de la Londra a expediat la 17 mar­tie 1960 o nouă telegramă în care ra­portează că, în urma notei nr. 1282/TS pri­mită de la București, „s-a discutat cu Ja­kober în combinația BERY MARCU și aces­ta este de acord să livreze 15 vaci și doi tauri Jersey și 15 oi merinos din Aus­tralia“.

Doicaru, puternic pe poziție, simte că poa­te cere mai mult și suplimentează nu­mărul de animale propus la schimb. În schimbul familiei de evrei, partea română urma să primească 100 de oi rasa merinos australian, 25 de vite rasa Jersey și 30 de porci rasa Landrace. După calculele co­lonelului, suma totală a tranzacției era de 35.100 de dolari și acoperea și datoria de 18.000 dolari către Jakober.

Londra comunică la 29 aprilie 1960 că Ja­kober a acceptat și noii termeni ai com­bi­nației. Ofițerii de la rezidență propun ca evreilor „să li se dea drumul“ numai du­pă primirea animalelor. Alexandru Dră­ghici este de acord. Vânzarea oamenilor putea începe.

Tot Ioanid susţine, în aceeaşi carte, referitor la sumele de bani plătite către statul român, că, în conformitate cu declaraţiile unui fost diplomat israelian de rang înalt, între 1968 şi 1989 “Ceauşescu a vândut exact 40.577 de evrei, pentru 112.498.800 de dolari, la un preţ de 2.500, apoi de 3.300 de dolari de persoană”. Banii se depuneau în conturi speciale, controlate direct de Ceauşescu, de întreaga operaţiune ocupându- se o unitate ultrasecretă din cadrul Centrului de Informaţii Externe (fosta DIE), UM 0107AVS.

Evenimentele surprinse în filmul documentar „Aliyah DaDa”
Contextul în care evreii din România au decis să emigreze au fost surprinse în filmul documentar “Aliyah DaDa” în regia lui Oana Giurgiu, şi care a fost proiectat, anul trecut, la Centrul Cultural G.M.Zamfirescu din Satu Mare.

Aliyah DaDa este o incursiune personală, bine documentată, a regizoarei Oana Giurgiu în istoria evreilor din România, în relația când absurdă, când paradoxală dintre români și evrei, ca un tablou suprarealist care se construiește vizual printr-o serie de colaje, îmbinând contextul istoric cu amintiri și istorii individuale. Povestea este decupată vizual în stil dadaist, într-un tribut adus inițiatorilor curentului, Tristan Tzara și Marcel Iancu, doi evrei cu rădăcini în România.
Filmul începe în 1882, când o comunitate mică din Moinești decide să plece spre Țara Sfântă, pentru a întemeia una din primele colonii evreiești din Palestina. De atunci și până azi, drumul evreilor către Israel se împletește cu istoria României moderne, într-o relație de iubire și ură ale cărei consecințe nu le vom putea cuantifica vreodată. Filmul abordează subiecte delicate, cum ar fi apropierea României de Germania nazistă, persecuția evreilor, Pogromul de la Iași, implicarea lor în construcția Partidului Comunist sau înțelegerile economice secrete din perioada comunistă dintre România și Israel.

Nicolae Ghişan