Culoarea oferită Sătmarului de Cristina Gloria Oprişa!



Persistă o mistică legată de umbră, pornind, poate, de la biblicul „nu te sprijini de umbră”. De aici provin o serie de încărcături simbolice, care duc, în final, la înţelegere. În culturile arhaice umbra este, de fapt, şi dublul persoanei, o adevărată întruchipare a sufletului ce se desparte de trup.

Sunt oameni cărora le spunem că nu lasă umbră pe pământ, putând fi sinonim simbolic atenuat al întunericului. Aşa a apărut „omul din umbră”. Spunea Lucian Blaga, în „Cuvinte pe stela funerară” că atunci când murim nu facem decât să ne retragem lin în propria umbră. În această dimensiune apar valorile, pe care nu ştim să le preţuim atât cât sunt în viaţă. Nici după moarte. Trăim într-o societate în care cei chemaţi să facă aprecieri, la vremea lor, au ocolit şcoala şi, de fapt, n-au iubit-o! Nu se iubesc, dacă mă gândesc, nici pe ei! A venit la noi, după facultate, eroina pe care o prezint, o profesoară de excepţie, încărcată de frumos, de sublim, de estetic, lipsită de aroganţă, poate că este din Ardud, din Ţara Moţilor, cu trăsături puternice, ambiţioşi şi demni. Picturile şi toate lucrările ei au autonomie, independenţă faţă de trup, au atâta dimensiune reală cât metafizică.

O ştiu de la expoziţiile sale şi cele colective, de la activitatea cu cei mici, pe care-i adoră şi-i încurajează pentru talentul lor. Este Gloria Oprişa, omul care a oferit mult oraşului, judeţului şi ţării şi nu a cerut nimic în schimb, dar… să fim sinceri nici nu i s-a oferit! De ce? Asta, cultura, ştiinţa, nu intră în preocupările „aleşilor” de tot felul. Mi-aduc aminte de ministra culturii, prin anii grei, Suzana Gâdea, despre care un om de ştiinţă spunea: „Nu mi-e frică de ministrul culturii, ci de cultura ministrului!”. Câtă dreptate!

Vă întrebaţi de ce o prezint pe Cristina Gloria Oprişa? Pentru numele de „Gloria”, pentru originea ei, pentru demnitate, pentru calităţile de profesoară, pentru dăruirea în educaţia fiicei despre care vom auzi în curând lucruri de excepţie, pentru ataşamentul ei faţă de neamul acesta, de limba noastră, de introducere a frumosului în viaţa de toate zilele. Ce a făcut Cristina? A realizat ediţii admirabile pentru „Micul Prinţ”, este acum la a treia ediţie a expoziţiei „În semn solar” aducând peste 100 de artişti din ţară şi din afara ţării, fiecare cu câte 1,2,5,7 lucrări expuse la primitorul Muzeu de Artă din oraş.

A participat la multele tabere de creaţie, a organizat expoziţii începând cu şcoala, cu oraşul şi ţara, apoi cu participări în multe alte ţări. Prin ea s-a vorbit şi se vorbeşte de Satu Mare! S-a întrebat cineva unde, cum şi în ce condiţii pictează această artistă? Nu! Şi nici nu se vor întreba cei chemaţi s-o facă, pentru că sunt departe de filarmonică, de teatru, de artă în general! Dar şi acestea se ţin departe de ei! Ruşine! Dacă ar şti cei peste 100 de artişti ce expun acum la Satu Mare, câtă muncă a depus această femeie pentru a-i aduna şi pentru a aranja o astfel de expoziţie şi că n-a ajutat-o mai nimeni, s-ar mira!

Câtă muncă pentru împachetarea lucrărilor şi expedierea acestora la destinatar! Spun aceste lucruri pentru că mulţi sătmăreni treceţi pe lângă Muzeul de Artă şi nu intraţi, la parter, în câteva săli, să vă „spălaţi” privirea cu ceva ce nu se poate vedea oricând! Vă invit s-o faceţi! Vă întâlniţi cu lucrări ale pictorilor din Cluj, Baia Mare, Timişoara, Lugoj, Sibiu, Deva, Vâlcea, Oradea, Ungaria, Slobozia, Braşov, Germania, Reşiţa, Brăila, Italia, Franţa şi… desigur sătmărenii în număr destul de mare (Adrian Samson, Vasile Tuns, Florin Titoc, Maria Olteanu etc.)

Desigur, Cristina Gloria Oprişa transmite prin tot ce face o tinereţe de invidiat, realizând un popas estetic prin experienţa culorii şi liniilor, a conştiinţei estetice, a aritmeticii pe care şi-o asumă, o întâlnire cu iubitorii de frumos, fără restricţii. Şi asta pentru că Gloria Oprişa are exigenţele sale artistice de la care nu abdică. Şi-a definit un teritoriu pe care nu-l poate revendica nimeni.

O instanţă critică necoruptă va acredita mereu, fără reţineri, activitatea Cristinei situându-o în faţă, remarcându-se aşa cum o apreciază conducerea Muzeului Judeţean. Mare noroc cu Felician Pop, care apreciază şi sprijină actul de cultură! Numai aşa, Cristina va şterge din regretul că “a avut parte de singurătate!”. Vom fi alături de ea, la împlinirile frumosului şi introducerea lui în viaţa noastră cotidiană. Ea nu pune punct creaţiei, cunoaşte neodihna şi deja se gândeşte la ediţia ce urmează!

Felicitări, Cristina Gloria Oprişa, sănătate, bucurii şi împliniri! Oraşul şi judeţul acesta rămân îndatoraţi ţie!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts