Șandra – Soarta tristă a comunității șvabilor



casa-svabeasca

Șandra este o mică localitate de pe raza localității Beltiug, situată la aproximativ treizeci de kilometri, sud, de municipiul Satu Mare.Dacă ar fi să descriem satul azi, l-am putea defini ca o comunitate mică, uitată de lume și de orice tradiție și care se stinge odată cu trecerea timpului.Dar Șandra nu a fost întotdeauna așa. Mai demult, pe când trăiau aici șvabii, era un sat prosper, frumos, organizat care avea case aranjate decent, iar oamenii trăiau într-o armonie deplină.

Din punct de vedere istoric primii șvabii au ajuns pe meleagurile Șandrei acum trei secole, în urma unei solicitări a contelui Alexander Karolyi care dorea repopularea zonei, devastată de războaie. Inițial aceștia trăiau în circa 40 de așezări, unele exclusiv germane, altele mixte. În comparație cu alte grupuri de germani colonizați în sud-estul Europei, șvabii sătmăreni nu au primit pământ, deoarece s-au stabilit pe domenii nobiliare. Astfel, ei au fost încă de la început constrânși la iobăgie. Aceștia erau atât agricultori cât și meșteșugari. Venirea lor a adus o contribuție importantă la dezvoltarea economică a regiunii. Până la sfârșitul secolului, aici au mai venit și alte grupuri de coloniști germani, originari din Europa centrală și de vest.

Odată cu venirea la putere a regimului comunist, dar și după revoluția din 1989, mulți șvabi au plecat în Germania. Astfel rând pe rând, au plecat cu toții, lăsând în urmă toată avuția lor de o viață.

În prezent, șvabii sătmăreni, împreună cu celelalte grupuri de etnie germană din România rămase, sunt reprezentați de către FDGR.

Până la plecarea șvabilor din satul Șandra, existau tradiții foarte frumoase: de Crăciun, fiecare familie mergea pe la toți prietenii la colindat și viceversa (actuamente obiceiul colindatului mai este practicat de către doi-trei copii); de Paște, bărbații din sat umblau la stropit pe la fete și femei; de 1 mai fiecare băiat necăsătorit chema prietenii, mergeau la fete aflate la vârsta măritișului și îi puneau acesteia o floare de mălin în poartă. Alte obiceiuri și tradiții erau legate de mărțișor, dansuri populare sau clăci.

svabi-satmareni-2

De asemenea satul era unit, populat cu multe familii, iar oamenii prietenoși îți săreau la tot pasul în ajutor. Viața în acest sat era simplă, dar frumoasă. La muncile câmpului era obiceiul să se adune mai multe familii și să se sprijine reciproc pentru a lucra pământul. Și acum ar fi la fel dacă oamenii nu și-ar complica-o singuri prin tot felul de nimicuri.

Din păcate toate se risipesc în negura timpului, iar astăzi fiecare om trăiește după legea lui. În prezent nu mai există acea unitate, acea prietenie strânsă, pentru orice sprijin, fiecare solicitând o răsplată materială.

Pe zi ce trece satul devine tot mai nepopulat. Tinerii pleacă și nu se mai întorc, lăsând în urmă bătrânii care își sting viața odată cu trecerea timpului.

Satul își pierde, cu fiecare trecere a clipei, strălucirea: casele nu mai sunt cum erau înainte, fiind neglijate total.

Șandra rămâne, așadar, un sat mic, aproape părăsit, uitat de lume și de soartă care tinde, ușor, să se rezume la un simplu punct geografic pe harta județului, precum satele Cucu și Eteni (Odoreu), Ganaș (Acâș) sau Văgaș (Tarna Mare).

Nicolae Ghişan

svabi-satmareni





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts