More


    Paris – orașul care-și dărâmă bisericile?

    - Advertisement -

      Lumea creștină din întreaga lume, a privit stupefiată zilele trecute, când din ordinul guvernului francez, Biserica romano-catolică Sfânta Rita din Paris a fost demolată. Un gest gratuit și absolut anticreștin prin care autoritățile franceze par că doresc să înlăture orice obstacol în calea secularizării societății franceze actuale și să descurajeze comunitatea creștină, și așa slăbită și ignorată. Actul barbar din 4 august vine după atentatul comis în data de 26 iulie a.c. de la Biserica din cartierul Saint-Etienne-du-Rouvray, în care părintele Jacques Hamel a fost asasinat de ISIS, atunci fiind rănite și alte trei călugăriţe şi trei enoriaşi care participau la Sfânta Liturghie. Momente de răscruce pentru creștinii francezi și nu numai, amintindu-ne de Revoluția Franceză, care în data de 4 august 1789 desființa feudalismul, urmând ca sub stindardul celor trei deziderate ale revoluționarilor, „Egalite, Fraternite et Liberte”, să omoare preoți, episcopi, credincioși, dorindu-se crearea unei Biserici a poporului, ruptă de Biserica Romei. Au trecut 227 de ani de la acele evenimente nefaste și se pare că erorile trecutului riscă să se repete. Iată că bătrâna Franță, țara în care creștinii au devenit o minoritate, în care crucea a fost scoasă din școli pentru ”a nu fi lezată conștiința religioasă a celorlalți” și țara în care este evitată folosirea termenilor de bărbat și femeie, băiețel și fetiță,  pentru a apăra drepturile celor care vor ”să-și hotărască singuri” sexul; această fiică preaiubită a Bisericii dorește ruperea de Biserică, sub masca unei așa zise democrații de conjunctură. Revenind pe plaiurile noastre, nu sunt departe de memoria noastră istorică, demolările de biserici realizate din ordinul dictatorului Nicolae Ceaușescu, desființarea Bisericii greco-catolice din România și a Ordinelor religioase din anul 1947, aceste dispoziții și ordine date de sus,  umplând temnițele și pușcăriile comuniste cu episcopi, preoți, călugări și călugărițe, dar și cu simpli credincioși, atât catolici cât și ortodocși sau de alte confesiuni. Și atunci s-a dorit formarea unei biserici a poporului, aservită puterii comuniste de la acea vreme. Momente de cumpănă pentru conștiința și sufletul fiecăruia dintre noi, dar și ocazii de readucere aminte și de neuitare; cuvintele marelui Nicolae Iorga”CINE UITĂ NU MERITĂ”, găsindu-și azi, mai mult ca niciodată, un sens profund și dureros.

    Valeriu Ioan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img