Ioan Nistor – La lumina fulgerelor!



Printr-o întâmplare fericită, în Ajun de Crăciun, am găsit la redacţie un volum de versuri semnat de cunoscutul poet Ioan Nistor. Expeditorul şi dedicaţia aparţin artistei Cristina Gloria Oprişa, cea care a realizat frumoasa copertă şi grafica volumului „Pietre de fulger”. Şi mulţumesc Cristinei, care se bucură de aprecierea unui trust de televiziune şi ziar, cunoscut şi puternic, NVTV.

A rânduit Dumnezeu ca pe aceste meleaguri înzestrate cu de toate, la cumpăna unor grele vremi să se nască oameni mari şi puternici, care prin tot ceea ce fac, pentru ei şi pentru noi, să se nemurească în inimile şi conştiinţa noastră. De multe ori spuneam că aceştia vor fi modele de urmat. Pot spune acest lucru despre Ioan Nistor, pe care Alexandru Zotta îl prezintă atât de frumos întotdeauna şi, desigur, în prezentul volum. Numărul mare de volume de versuri, de ediţii bilingve sau cele apărute în antologii sunt ca nişte lumini ce ne ajută să nu rătăcim prin vremile acestea tulburi. Auzind despre ioan Nistor, cu ani în urmă şi văzându-l în diverse ipostaze ce implicau cultura, mi-am dat seama că agreează puternic, din toată fiinţa sa, esteticul, frumosul şi sublimul. Este un bun prieten al artei, în general. Ioan Nistor ne învaţă că doar prin muncă şi voinţă, prin cinste şi adevăr, pe care le pune în toate câte le face, prin pricepere şi mult talent, prin fermitate, se înnobilează şi se înalţă mereu caracterul lui, dându-i puterea şi respectul care i se cuvine din partea celor mulţi.

„Pietre de fulger”- o carte care-ţi face plăcere s-o ai în faţă, s-o răsfoieşti şi să citeşti poemele, pe rând sau pe sărite şi … mai ales să revii asupra unuia sau altuia, înbiindu-te chiar ultimul citit. Cele 148 de pagini ţi se par, când citeşti volumul, că-s puţine, dar cele trei părţi te fac să înţelegi spusele autorului: „În poezie, ca şi în dragoste, esenţele rămân şi numai formele evoluează”, fiind vorba de esteticul ce domină în simţirile sale, chiar prin versurile de faţă.

În unele poeme, ca într-o rugă către Dumnezeu, acesta parcă-l ocroteşte în deplină seninătate, îl întăreşte întru adevărul dreptăţii Sale, care i-a fost pavăză şi până acum. Aşa este „Razele Tale”, unde cu inimă şi grai îi trimite ieşirea spre „drumul drept”, prin duhul înţelepciunii, al evlaviei şi al fricii sale, spre calea dreaptă: „Doamne,/ ce greu găsesc drumul drept/ toate alunecă, toate îşi schimbă locul de la o zi la alta/ nu poţi trage o linie dreaptă între un lucru şi latul/ firul de iarbă e călcat/ firul de trestie creşte oblic/ toţi au dreptate/ toate au preţ: linia curbă, tunetul, serpentina-/numai razele Tale cad mereu drepte/ pe fruntea mea/”. S-ar putea ca din familia sa, din mulţimea de credincioşi a Prilogului şi zonei de neuitat pentru autor, să-l facă mereu să dialogheze cu Măritul, care-l păzeşte şi-i dă putere în lucrul atât de pozitiv lui – arta scrisului!

Aşadar, Doamne, ţine-l pe Ioan Nistor între noi, mulţi ani, adăugând rugăciunii şi urările noastre, ceea ce numai Tu, Doamne, ştii că-i este mai de folos!

O poezie cutremurătoare rămâne „Răscolitoare apă!…”, pornită dintr-un descântec de fată din Ţara Oaşului(„Apă lăuroasă,/ Fă-mă frumoasă”). E perfect atunci când spune că doar poeţii pot înţelege limba muzelor. Poetul este cel care se întoarce mereu, mereu, ca râurile la izvoare: „vânătă, vânătă apă/ în pulbere de amurg, de poezie/ nu te vei opri?/ nu vei curge-ndărăt?/ Cine fi-va să ştie?”).

De fapt, după lectura poeziilor din „Pietre de fulger” ai crede că râurile s-ar întoarce la izvoare, iar cuvintele lui Ioan Nistor sunt ca stâncile adunate, departe de privire, ca un pumn strâns în plină zi. Şi-atunci, ne întrebăm simplu: În glastra sufletelor cititorilor, râurile la ce matcă se vor întoarce? Am impresia că în glasul lui Ioan Nistor se exprimă o generaţie cu greutate, purtători de frumos, de estetic şi sublim! Aceasta este parte din personalitatea poetului Ioan Nistor, omul statornic, ce vede lucrurile aşa cum sunt, omul de sub cer, mereu truditor, ce-ţi vede neamul de sub cer, mereu truditor, ce-şi vede neamul ce trece şi pe cel care vine! Oricum, modestia şi bunul simţ îi caracterizează şi spiritul. NU-i plac să vorbească despre sine şi ne lasă pe noi, cititorii, s-o facem. Eu nu i-am cerut permisiunea să scriu prezentele rânduri, dar am făcut-o din respectul ce-l port acestui om adevărat al cetăţii, poetului recunoscător neamului său, locuitorilor de neuitat ale dăinuirii lui. Poate cuvintele Cristinei Gloria Oprişa mi-au dat curajul de a mă exprima acum, aici şi o fac cu atâta drag, încât aş vorbi despre fiecare poem semnat de Ioan Nistor, dar las vouă, cititorilor, să-l căutaţi şi să vă liniştiţi sufletul citindu-l! Grafica, prin ilustrarea poemelor aduce atâta lumină, încât mulţi autori ar dori s-o simtă şi s-o perceapă. Omul Ioan Nistor este, de departe, un senior cu stil. În tot ce face, spune şi scrie, prin rigoare, seriozitate, dreaptă măsură şi judecată. La început de decembrie a fost ziua lui şi-i doresc sănătate, bucurii, la mulţi ani şi să-şi împlinească idealurile care să te, şi să ne anime!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts