More


    Povestea satului înghiţit de pădure

    - Advertisement -

    vagas1

    150 de ani, atât a dăinuit cătunul Văgaș, o așezare de munte din comuna Tarna Mare, judeţul Satu Mare, locuită de tăietori de lemne veniți din satele Cehiei și Slovaciei. În momentul de față există foarte puține elemente care să ateste că acolo au trăit odinioară oameni. Codrul oșenesc a repus stăpânire pe teritoriile vechii vatre sătești și doar ruinele bisericilor, două cruci de lemn și un cimitir mai aduc aminte de vechiul Văgaș.

    Cătunul este situat la o distanță de aproximativ 8 kilometri în amonte de Tarna Mare. Acolo, în mijlocul pădurii, s-au stabilit mai multe familii din Cehia, Slovacia și chiar Rusia. Erau tăietori de lemne, oameni care au lăsat în urmă sate slave, precum Rostoka sau Scataroka, pentru a începe o nouă viață în poienile din pădurile munților Oașului. A primit numele de Văgaş după îndeletnicirea acestor oameni, adică muncitori forestieri, tăietori de lemne. Potrivit unor specialişti, văgaş înseamnă un loc provenit din tăierea pădurii, însemnând răritură, făgaş.

    Icoană pictată de Nicolae Grigorescu, dispărută odată cu satul
    Momentul de apogeu al Văgașului a fost perioada de după cel de-al doilea război mondial. Conform arhivelor, în 1947, în satul din mijlocul pădurii locuiau peste 100 de familii. Existau două biserici, una ortodoxă și una greco-catolică. Lăcașurile religioase au fost construite din lemn, în stil maramureşean. Prima a fost cea greco-catolică, terminată în 1920, fiind urmată de cea ortodoxă, sfințită în jurul anului 1937 de către episcopul Vasile Stan. În biserica greco-catolică a existat odinioară o icoană pictată de către pictorul Nicolae Grigorescu. Locația de astăzi a acestei icoane este necunoscută. Potrivit unor presupuneri, ar fi undeva la loc ,,de cinste” în Franţa.

    vagas2

    Un iconostas, două clopote și un cimitir este tot ce a rămas din vechiul Văgaș
    Dată fiind ocupația lor de muncitori forestieri, cei din Văgaș nu se puteau lăuda cu o stare materială foarte bună. Tocmai din acest motiv bisericile nu au fost înzestrate cu lucruri de preţ. exceptând icoana realizată de Nicolae Grigorescu în patrimoniul satului Văgaș mai exista iconostasul pictat în ulei pe lemn şi încadrat cu sculpturi artistice, lucrate de către călugării de la mănăstirea din Pouci, Ungaria. După părăsirea satului, iconostasul a fost donat bisericii din Tarna Mare. Din păcate, în timpul transportului acesta s-a deteriorat. De asemenea, din iconostas s-au înlăturat câteva icoane pentru a se putea încadra în spațiul bisericii din Tarna Mare. În momentul de față obiectul religios se află în custodia Muzeului Județean Satu Mare.

    De asemenea s-au mai păstrat cele două clopote, turnate din bronz, de dimensiuni medii. Unul dintre acestea se află acum la parohia ortodoxă din Tarna Mare, iar celălalt la biserica din Şirlău. Exceptând ruinele celor două biserici, pe amplasamentul fostului sat Văgaș se mai găsesc doar două cruci de lemn și cimitirul. Aici îşi plâng morţii urmaşii vechilor văgășeni, coborâţi acum în Tarna Mare, localitate în care şi-au întemeiat familii. În Văgaş mai urcă doar ocazional, pentru a-şi păstori animalele şi pentru a-şi aduce aminte de locurile copilăriei.

    Nicolae Ghişan

    vagas3



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img