Ofensivele şi Defensivele politice de pe la noi sunt la fel ca “liniile de cale ferată. Nu se întâlnesc niciodată!”. Defensivele sunt partidele politice care au câştigat în alegeri, iar Ofensivele nu sunt altele decât acţiunile de atac, concertate şi bine ticluite, ale partidelor aflate în opoziţie. Zilnic, jurnaliştii relatează şi organizează dezbateri spectaculoase televizate despre războaiele psihologice, mediatice sau confruntările, supranumite “faţă-n faţă”, ale politicienilor.
Deopotrivă, cele două tabere aflate în “război total” au nevoie de strategi foarte buni, care să pună la cale planuri de atac şi apărare eficiente, care se bazează în principal pe teorie, experienţă de viaţă şi interese din cele mai apetisante. La toate acestea se adaugă “viteza de reacţie”, de care depinde rezultatul final al fiecărei lupte politice. De multe ori, poporul şi implicit alegătorii asistă neputincioşi, dezolaţi şi contrariaţi la aceste lupte politice “deşănţate”. Săgeţile acuzatoare zboară prin spaţiul public ca-n evul mediu, iar problemele şi aşteptările poporului sunt minimalizate şi tratate cu superficialitate.
Pensionarii ar dori să se bucure în tihnă de majorările de pensii. Angajaţii de la stat şi din mediul privat ar dori să aibă salarii asemănătoare şi majorări succesive în funcţie de creşterile economice. “Războinicii”, adică Ofensiva şi Defensiva, sunt “orbiţi” de confruntările lor zilnice, în timp ce se anunţă majorări de preţuri la utilităţi şi alimente… Măcar de s-ar declara “stare de armistiţiu”, pentru ca “minţile luminate” ale celor două tabere să găsească soluţiile optime pentru contracararea efectelor negative ale creşterilor de preţuri, care se vor abate în curând asupra populaţiei.
Ofensiva ia diferite forme şi de multe ori se transformă într-o caracatiţă uriaşă cameleonică , cu nenumărate “tentacule veninoase”. Defensiva este “încolţită din toate părţile” de aceste tentacule nemiloase ale: trădătorilor din partid transformaţi în “Iuda”; intruşilor infiltraţi în partidele aflate la putere; denunţătorilor-papagali; turnătorilor incitaţi de oferte strălucitoare; diletanţilor gen “papă-lapte” şi “mercenarilor” îndrumaţi să tulbure climatul politic şi social prin proteste de stradă.
E greu pentru cei din Defensivă, adică, partidele aflate la putere, să pună în aplicare programele lor electorale constructive, deoarece sunt mereu conturbaţi de această caracatiţă uriaşă confecţionată de ” iubitorii de popor”, care formează Ofensiva. Sub presiunea acesteia este foarte greu să menţii echilibrul şi armonia în partidele politice aflate la putere. Unii reprezentanţi ai acestor partide din Parlamentul României se pare că sunt încolţiţi şi de nişte “şantaje” nevinovate, dar cu bătaie lungă, care-i pun în dilemă…
Defensiva este acuzată de unii “gânditori de partid”! Ei sunt de părere că partidele politice aflate la putere ar trebui să fie mai “ofensive” în faţa Opoziţiei ofensive! Hm! “Uşor de zis, greu de făcut!”. Timpul necesar pentru aplicarea “promisiunilor din campania electorală” este preţios şi nu poate fi alocat pentru tot felul de “ambuscade” politice, puse la cale de Măria sa Ofensiva. Aceasta se pare că are timp “berechet“ să aplice sloganul clasic al Opoziţiei, care: “nu doarme, nu tace şi nu iartă! “.
Dumitru Ţimerman