De: ADRIANA UNGUREANU: Editorialist la VERTICALI PENTRU ROMÂNIA, corespondent de București, Membră a UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN România, doctor în Economie și Afaceri Internaționale, scriitoare, profesor, formator;
VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - SECȚIE DE EDITORIAL PARTENERĂ MEDIA A CLUBULUI "PRESA CULTURALĂ" 
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
Când ai câteodată șansa unei vacanțe neplanificate, bucuria poate fi puțin întunecată atunci când când lucrurile nu decurg perfect, așa cum ți-ai imaginat. De exemplu, poți avea o întârziere datorită unor greve locale; există riscul să nu te mai poți deplasa cu mașina unei prietene amabile pentru că motorina a dispărut de pe piață … Apar tot felul de situații la care nici cu gandul n-ai gândit. Însă Dumnezeu știe să așeze lucrurile în așa fel încât multe altele, bune și frumoase,să-ți iasă în cale.
JURNAL DE CĂLĂTORIECU FINAL FERICIT
Totul a început cu vreo săptămână înainte de venirea mea, când un prieten calabrez mă tot avertiza că transportatorii au creat “un casino”, adică un dezastru și că s-ar putea să întâmpin dificultăți în a sosi la Guardavalle - destinația în care merg de peste 20 de ani - întrucât autostrăzile sunt blocate pe alocuri. Inițial n-am înțeles gravitatea situației, până n-am văzut cu ochii mei ce înseamnă să călătoresc cu autocarul (luxos, de altfel, cu parchet, mochetă și scaune din piele, unde mi s-au servit -în prețul biletului - apa, covrigi, suc și prăjiturică) pe străzile naționale, pentru că autostrada din jurul Romei era blocată de tirurile protestanților.
Astfel, o călătorie ce trebuia înfăptuită în nouă ore a durat cu trei ore mai mult Pentru mine n-a fost o problemă, aș fi stat și câteva zile în acele condiții, mai ales că opririle erau la intervale rezonabile, iar în benzinăriile în care poposeam, reducerile erau noutate absolută pentru mine. Chiar n-am mai văzut promoții de până la 50% la aproape toate produsele (excepție făcând chipsurile, tortillas și zona de mâncare proaspăt gătită). Cum s-ar zice, bani să fie, ca totul din jur părea un chilipir.
În final, am ajuns cu bine la destinație, iar cele trei ore de întârziere nu m-au supărat deloc, pentru că vremea era splendidă, mă aflam pe malul Mării Ionice, iar prietenul care mă pusese în gardă că pot avea o călătorie cu peripeții, m-a întâmpinat bucuros.
Timp de câteva zile a fost extraordinar … 
pentru că zgomotul protestatarilor era prea departe de mine și acoperit de muzica mării, apoi de picăturile de ploaie – întrucât toamna își revendică dreptul peste tot în lume, chiar dacă în unele locuri vine mai târziu. Pentru câteva zile am căutat să trăiesc în liniște, alături de o prietenă româncă, pe care am cunoscut-o în urmă cu patru ani, după ce am lansat versiunea în limba română a cărții mele despre Calabria. Împreună am consumat mâncare sănătoasă calabreză și am încercat sa ne săturam de aerosoli, prin plimbări repetate de câteva ori pe zi, pe faleză - deși asta nu cred că se va întâmpla vreodată, să ne plictisim de mare. Liniștea mea s-a tulburat din momentul în care, într-o seară, prietenul calabrez a sunat-o pe româncuța mea să îi spună că trebuie să alimenteze urgent mașina cu motorină pentru că de-a doua zi se vor închide benzinăriile. Deoarece îl cunosc de când era copil, chiar am încredere în calabrez, pentru ca îmi este nu doar prieten, ci și un vecin de nădejde, însă prietena mea, care trăiește de mai bine de 20 de ani în Calabria, nu a luat în serios mesajul de alertă ce i-a fost transmis.
Am avut o noapte liniștită, dar dimineața n-a mai fost la fel, pentru că ne-a trezit cu noaptea în cap o altă cunoștință de-a ei, tot româncă:“Du-te repede și alimentează, că nu se găsește nici benzină, nici motorină în tot Catanzaro”!” De aici a început coșmarul vacanței mele. Toți trei am umblat din benzinărie în benzinărie și peste tot erau foi lipite pe care scria “stoc de combustibil epuizat”. Cei care aveau mașinile pe benzină, erau ceva mai norocoși, pentru că, pe o rază de 50 km se mai găsea câte o pompă de unde puteau alimenta … iar acolo unde, slavă Domnului, exista combustibil, cozile erau exact ca în vremurile noastre de tristă amintire. Așa am înțeles că cei care blocaseră autostrada atunci când venisem, nu au mai transportat combustibil la pompe de când începuseră protestele.
Dezastrul nu s-a oprit aici, pentru că nici rețelele de magazine n-au mai făcut aprovizionare și rafurile lor s-au golit Eu, personal, stând într-un sat, n-am văzut așa ceva decât în filmele de pe Facebook și Tiktok pe care mi le-a arătat prietenul meu. Atunci am exclamat: “Așa era la noi, în timpul lui Ceaușescu!” numai că la ei nu erau condițiile pe care le trăiam noi înainte de Revoluție. Din păcate, totul are o explicație, însă eu mă opresc aici. Oamenii inteligenți citesc și se documentează, iar cei ușor de influențat au deja propriile păreri, asemeni celor care “le știu pe toate”. Nu vreau să clintesc convingeri și nici să mă lupt cu morile de vânt … doar am povestit o realitate pe care am trăit-o.
Partea bună a vacanței mele a rămas, ca întotdeauna, marea (tot timpul superbă) … cu soarele care strălucește toamna de parcă ar fi mereu primăvară, asigurând temperaturi de peste 20 de grade ziua și care nu scad sub 15 grade noaptea, cu oameni ai locului rămân la fel primitori, calzi și harnici, oferindu-ne produse calabreze, întotdeauna, cele mai bune.
VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - SECȚIE DE EDITORIAL
PARTENERĂ MEDIA A CLUBULUI
"PRESA CULTURALĂ"
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
Totul a început cu vreo săptămână înainte de venirea mea, când un prieten calabrez mă tot avertiza că transportatorii au creat “un casino”, adică un dezastru și că s-ar putea să întâmpin dificultăți în a sosi la Guardavalle - destinația în care merg de peste 20 de ani - întrucât autostrăzile sunt blocate pe alocuri. Inițial n-am înțeles gravitatea situației, până n-am văzut cu ochii mei ce înseamnă să călătoresc cu autocarul (luxos, de altfel, cu parchet, mochetă și scaune din piele, unde mi s-au servit -în prețul biletului - apa, covrigi, suc și prăjiturică) pe străzile naționale, pentru că autostrada din jurul Romei era blocată de tirurile protestanților.
Astfel, o călătorie ce trebuia înfăptuită în nouă ore a durat cu trei ore mai mult
Pentru mine n-a fost o problemă, aș fi stat și câteva zile în acele condiții, mai ales că opririle erau la intervale rezonabile, iar în benzinăriile în care poposeam, reducerile erau noutate absolută pentru mine. Chiar n-am mai văzut promoții de până la 50% la aproape toate produsele (excepție făcând chipsurile, tortillas și zona de mâncare proaspăt gătită). Cum s-ar zice, bani să fie, ca totul din jur părea un chilipir.
În final, am ajuns cu bine la destinație, iar cele trei ore de întârziere nu m-au supărat deloc, pentru că vremea era splendidă, mă aflam pe malul Mării Ionice, iar prietenul care mă pusese în gardă că pot avea o călătorie cu peripeții, m-a întâmpinat bucuros.
Timp de câteva zile a fost extraordinar …
pentru că zgomotul protestatarilor era prea departe de mine și acoperit de muzica mării, apoi de picăturile de ploaie – întrucât toamna își revendică dreptul peste tot în lume, chiar dacă în unele locuri vine mai târziu.
Pentru câteva zile am căutat să trăiesc în liniște, alături de o prietenă româncă, pe care am cunoscut-o în urmă cu patru ani, după ce am lansat versiunea în limba română a cărții mele despre Calabria. Împreună am consumat mâncare sănătoasă calabreză și am încercat sa ne săturam de aerosoli, prin plimbări repetate de câteva ori pe zi, pe faleză - deși asta nu cred că se va întâmpla vreodată, să ne plictisim de mare.
Liniștea mea s-a tulburat din momentul în care, într-o seară, prietenul calabrez a sunat-o pe româncuța mea să îi spună că trebuie să alimenteze urgent mașina cu motorină pentru că de-a doua zi se vor închide benzinăriile. Deoarece îl cunosc de când era copil, chiar am încredere în calabrez, pentru ca îmi este nu doar prieten, ci și un vecin de nădejde, însă prietena mea, care trăiește de mai bine de 20 de ani în Calabria, nu a luat în serios mesajul de alertă ce i-a fost transmis.
Am avut o noapte liniștită,
dar dimineața n-a mai fost la fel, pentru că ne-a trezit cu noaptea în cap o altă cunoștință de-a ei, tot româncă:
“Du-te repede și alimentează, că nu se găsește nici benzină, nici motorină în tot Catanzaro”!”
De aici a început coșmarul vacanței mele. Toți trei am umblat din benzinărie în benzinărie și peste tot erau foi lipite pe care scria “stoc de combustibil epuizat”.
Cei care aveau mașinile pe benzină, erau ceva mai norocoși, pentru că, pe o rază de 50 km se mai găsea câte o pompă de unde puteau alimenta … iar acolo unde, slavă Domnului, exista combustibil, cozile erau exact ca în vremurile noastre de tristă amintire.
Așa am înțeles că cei care blocaseră autostrada atunci când venisem, nu au mai transportat combustibil la pompe de când începuseră protestele.
Dezastrul nu s-a oprit aici, pentru că nici rețelele de magazine n-au mai făcut aprovizionare și rafurile lor s-au golit
Eu, personal, stând într-un sat, n-am văzut așa ceva decât în filmele de pe Facebook și Tiktok pe care mi le-a arătat prietenul meu. Atunci am exclamat:
“Așa era la noi, în timpul lui Ceaușescu!”
numai că la ei nu erau condițiile pe care le trăiam noi înainte de Revoluție. Din păcate, totul are o explicație, însă eu mă opresc aici. Oamenii inteligenți citesc și se documentează, iar cei ușor de influențat au deja propriile păreri, asemeni celor care “le știu pe toate”. Nu vreau să clintesc convingeri și nici să mă lupt cu morile de vânt … doar am povestit o realitate pe care am trăit-o.
Partea bună a vacanței mele a rămas, ca întotdeauna, marea (tot timpul superbă) …
cu soarele care strălucește toamna de parcă ar fi mereu primăvară, asigurând temperaturi de peste 20 de grade ziua și care nu scad sub 15 grade noaptea, cu oameni ai locului rămân la fel primitori, calzi și harnici, oferindu-ne produse calabreze, întotdeauna, cele mai bune.
