Toată „grija cea lumească” se topeşte ca un fulg rebel înaintea strălucirii nepământeşti a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Miliarde şi miliarde de stropi de rouă strălucesc luminaţi de astrele nopţii divine, pline de taine în care sufletele noastre sunt reînviate de razele redeschiderii Porţilor Raiului, de către Iisus – unicul Fiu al lui Dumnezeu. El ne-a dăruit prin Taina Învierii, nouă, oamenilor, şansa de a ne reîntoarce Acasă, în Împărăţia lui Dumnezeu. Acolo îi vom reîntâlni pe toţi cei dragi, care au părăsit de-a lungul vremii această lume vremelnică, această „Vale a Plângerii”, care este viaţa pământeană. Pe Iisus îl vom întâmpina în Noaptea de Înviere cu sufletele noastre curăţate prin Taina Împărtăşaniei, în urma căreia ne simţim eliberaţi de povara păcatelor lumeşti.
La Slujba din Noaptea de Înviere sunt chemaţi creştinii de pretutindeni. Sunetele stridente ale feciorilor, care bat toaca în orele premergătoare Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne pătrund în urechi de parc-ar fi nişte clopote nevăzute sfinţite, care ne trezesc din amorţeala comodităţii lumeşti. Nimeni din „cei chemaţi” nu doarme în această Noapte a Învierii, care parcă ne deschide ochii de lut ai imaginaţiei pentru a întrevedea inegalabila şi strălucitoarea Împărăţie a Lui Dumnezeu. Întrebările pământeşti ale creştinilor capătă răspunsuri nebănuite în timpul Slujbei de Înviere şi în urma predicilor rostite de preoţi, dar şi de duhovnicii vremii. Ei şi numai ei ne sunt călăuze statornice binecuvântate de Dumnezeu, care ne povăţuiesc, ne învaţă şi ne arată minunata cale spre mântuirea sufletelor noastre, în virtutea învăţăturilor evanghelice lăsate nouă de Iisus.
În fiecare floare din altar, în rugăciunile profunde, în pacea iertării aproapelui, în esenţa iubirii, în credinţa în Dumnezeu… regăsim razele indestructibile ale măreţiei Învierii lui Iisus. El este cel mai bun prieten al fiilor lui Dumnezeu, din „lumea văzută şi nevăzută”, în care trăiesc sufletele noastre preţ de câţiva ani pământeni. El este cel mai bun prieten al nostru pentru că ne-a lăsat prin cuvinte, pline de Lumina dumnezeiască, atâtea şi atâtea învăţături menite să ne conducă pe drumul cel bun al reînvierii noastre după moartea trupească. Învierea Lui Iisus se strecoară în sufletele noastre în fiecare an de Paşti, dar consistenţa ei sălăşluieşte în permanenţă în universul nostru interior, pentru că şi noi suntem o scânteie divină. Strălucirea acesteia nu trebuie să o lăsăm niciodată să se stingă sau să fie umbrită de ispitele atrăgătoare ale Potrivnicului. N-avem voie să cădem în lumea Întunericului, plină de miraje, acolo unde este „plânsul şi scrâşnirea dinţilor”.
Ca diamantele cele mai scumpe sclipesc în Noaptea de Înviere cuvintele nepieritoare lăsate nouă de nesfârşita Bunătate şi Iubire pentru noi, a Învăţătorului Iisus Hristos, prin evanghelistul Ioan: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă”. Ce dar mai mare există pe acest pământ care să poată concura cu acest îndemn nepreţuit plin de inefabila viaţă veşnică a Împărăţiei Lui Dumnezeu ? Nu trebuie decât să ascultăm Cuvintele Mântuitorului şi să le aplicăm în viaţa noastră de zi cu zi. Dacă vom fi „mereu prezenţi” în lupta cu ispitele, după moarte ne vom bucura de promisiunea dumnezeiască potrivit căreia: „plata voastră multă este în ceruri!”.
În Noaptea Învierii să ne îmbrăcăm sufletele în hainele albe ale Umilinţei, Milosteniei şi ascultării Cuvintelor vii lăsate nouă de Mântuitorul Iisus Hristos, care a biruit moartea şi-a „sfârâmat porţile Iadului”. Împreună cu El, vom birui şi noi toate provocările întunecate ale acestei lumi, în care coexistă Binele şi Răul. Noi, Fiii lui Dumnezeu, trebuie să fim în permanenţă ostaşii, „robii”, care „fac voia Domnului”, iar armele cele mai de temut folosite împotriva Răului sunt Poruncile lui Dumnezeu, lăsate nouă prin Moise, dar şi prin intermediul „Învăţăturilor” Fiului Său, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. El ne-a dăruit şi cuvintele menite să ne conştientizeze, să ne îmbărbăteze pe toată durata „luptei” din această viaţă: „Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii…”.
Dumitru Ţimerman