An de an, tradiţia stropitului fetelor în a doua zi de Paşte se pierde. Doar la sate mai pot fi văzute cete de stropitori, în timp ce în zonele urbane această tradiţie este alterată şi transformată în petreceri.
Tradiţia stropitului a doua zi de Paşte se mai păstrează încă doar la ţară. Aici, după slujba de la biserică, se adună cete de stropitori şi se duc pe la fiecare casă unde sunt fete pentru a le stropi. „Este o tradiţie pe care am moştenit-o de la părinţi, la fel cum şi ei au moştenit-o de la părinţii lor. Ne înţelegem încă din ziua de Paşte, stabilim cetele de stropitori precum şi traseul pe care urmează să-l urmăm. De obicei, ne ducem la fiecare casă unde ştim că sunt fete”, ne-a declarat un tânăr stropitor.
După ce fetele sunt stropite, îi servesc pe stropitori cu un ou roşu sau cu diferite bunătăţuri culinare pregătite de Paşte, dar şi cu câte un pahar de vin. Pentru că sunt multe fete de stropit, într-o casă se stă în medie 10-15 minute. Chiar dacă la ţară tradiţia stropitului se păstrează nealterată, modernismul a intervenit şi aici. Dacă în trecut stropitul se făcea cu apă, în perioada anilor ’80 fetele erau stropite cu apă de colonie, iar în prezent cu parfum şi spray-uri.
În zonele urbane, însă, tradiţia stropitului este păstrată doar de cei de peste 40 de ani, însă se desfăşoară sub o altă formă decât cea de la sat. De obicei, sunt stropite rudele şi prietenii apropiaţi. De fapt, la oraş ar fi şi foarte greu să intri în fiecare apartament unde sunt fete, aşa cum se petrece la ţară. Cum în marea lor majoritate, de stropit, rudele se vizitează între ele, tradiţia de la oraş a fost transformată. Se întind mese bogate, cu multă băutură, astfel că stropitul se transformă în adevărate petreceri.
Cetele de stropitori compuse din tineri sunt o raritate la oraş, cel puţin în municipiul Satu Mare. Asta se datorează şi faptului că o bună parte dintre aceştia îşi petrec sărbătorile pascale la ţară, la bunici, iar cei care rămân nu au de la cine să preia tradiţia.