Numele preotului paroh al Bisericii Ortodoxe din cartierul Tur al oraşului Negreşti-Oaş, a devenit cunoscut prin realizări deosebite. Este vorba de părintele Radu Vasile Rus, care s-a aşezat la loc de cinste, de câţiva ani buni, în galeria celor mai valoroşi şi complecşi preoţi ai Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului. Sărbătoarea Hramului “Sf. Dimitrie” a fost una de suflet, de trăiri puternice, de transpunere în puterea modelului oferit de Sf. Dimitrie. Gândirea evenimentului atât de important în viaţa colectivităţii ortodoxe din Tur, şi nu numai, aparţine preotului gazdă. Radu Vasile Rus, un intelectual autentic, cu diverse, profunde şi rafinate preocupări social-culturale, axate pe moralitatea credinţei noastre ortodoxe şi ancorate în esenţa spirituală a neamului nostru, din a cărui rădăcină s-a aprins, trăind din seva cu care se hrăneşte şi pentru care vibrează, exact cum a făcut-o acum, la hram, alături de cei peste 500 de credincioşi ai satului, localităţilor învecinate, fiilor satului (din ţară şi pretutindeni).Numele preotului paroh al Bisericii Ortodoxe din cartierul Tur al oraşului Negreşti-Oaş, a devenit cunoscut prin realizări deosebite. Este vorba de părintele Radu Vasile Rus, care s-a aşezat la loc de cinste, de câţiva ani buni, în galeria celor mai valoroşi şi complecşi preoţi ai Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului. Sărbătoarea Hramului “Sf. Dimitrie” a fost una de suflet, de trăiri puternice, de transpunere în puterea modelului oferit de Sf. Dimitrie. Gândirea evenimentului atât de important în viaţa colectivităţii ortodoxe din Tur, şi nu numai, aparţine preotului gazdă. Radu Vasile Rus, un intelectual autentic, cu diverse, profunde şi rafinate preocupări social-culturale, axate pe moralitatea credinţei noastre ortodoxe şi ancorate în esenţa spirituală a neamului nostru, din a cărui rădăcină s-a aprins, trăind din seva cu care se hrăneşte şi pentru care vibrează, exact cum a făcut-o acum, la hram, alături de cei peste 500 de credincioşi ai satului, localităţilor învecinate, fiilor satului (din ţară şi pretutindeni). Dacă soborul celor şapte preoţi prezenţi în frumosul altar şi în biserica localităţii, au reuşit o slujbă cu totul aparte, a demonstrat că aceştia s-au simţit “ca acasă”, nu ca nişte musafiri la ei acasă! S-au simţit minunat pentru că au fost primiţi de masa de credincioşi cu atâta căldură! Deşi hramul a căzut în mijlocul săptămânii, în zi de lucru, hainele, comportamentul credincioşilor, starea lor sufletească, toate au fost de mare sărbătoare. Copii, tinere, bărbaţi şi femei, oameni vârstnici – toţi în costume ale portului popular de sărbătoare, s-au rugat Bunului Dumnezeu împreună cu delegaţii Episcopiei noastre, trimişi direct de Episcopul nostru Iustin. Am ascultat intervenţiile invitaţilor, care, prin vocea lor, prin cuvintele adresate, au stârnit nu numai curiozitate, dar interes deosebit. Cei trei din Baia Mare (consilier Eparhial Zicărean Virgil, inspector Eparhial Tiveanu Daniel şi preotul militar Babău Gabriel) au fost însoţiţi în altar de Pr. Stareţ al Mănăstirii Măriuş – Gherontie, de preotul din Vama – părintele Roman Ioan, de preotul Măgurean Gavrilă din Racşa şi de pr. paroh Radu. De o înaltă ţinută au fost cei cinci copii, cu o practică, deja bătătorită, care au participat activ pe tot parcursul slujbei şi prin ţinuta lor vestimentară : Ghiriţi, Someşan, Jiboc, Lucuţ şi Pop Dănuţ. Şi-au adus contribuţia şapte elevi seminarişti din Cluj-Napoca, copii cu voci cristaline, care au atras mereu atenţie prin intervenţiile corale de mare audienţă. Într-un cuvânt, atmosfera a fost cea de mare sărbătoare! Sincer, am simţit nevoia de a mă preocupa, cu cameramanul NVTV, de lumea din jurul meu şi a-mi contura adevărul ce-l trăiesc. M-am şi gândit să realizez câteva interviuri pentru a imortaliza şi a rămâne pentru viitorime o sărbătoare model. M-au impresionat cuvintele calde ale primăriţei din Negreşti-Oaş, doamna Aurelia Fedorca, apoi după Cuvântul de învăţătură, predica rostită de Consilierul Eparhial Zicărean Virgil, explicaţiile date ca răspunsuri întrebărilor mele . De fapt, spusele lui au pătruns direct la sufletul omului, arătând în ce “ape” se scaldă poporul român, ţara, naţia noastră. Sigur, realităţile amintite, cum rar mi-a fost să aud, au stârnit interesul credincioşilor, făcându-se în biserică o linişte rar întâlnită. Apreciez astfel de predici după care oamenii au de meditat şi, oricum, devin mai trainici, mai demni, mai umani, mai apropiaţi simţului dreptăţii şi al adevărului, atât de necesare poporului român, care acum trăieşte în minciună, în invidie, în duşmănie şi ură. Aşa ne-au adus toţi care s-au perindat la conducerea ţării! Am apreciat cuvintele preotului Radu Vasile Rus, care a adus mulţumiri credincioşilor, invitaţilor, grupului vocal, corului bătrânelor din biserică, fiilor satului întorşi la marea sărbătoare şi celor care au participat la organizarea ei. Un punct din mulţumiri, a fost cel adus doamnei preotese, omul din “urmă” care nu numai acum, ci în toate obiectivele stabilite de preot şi consilierul parohial, îşi aduce contribuţia, ea însemnând în viaţa preotului – totul! Doamne, ce cuvinte frumoase a rostit fostul meu elev, preotul Radu, la adresa soţiei sale, preoteasa, omul apropiat sufletului său! Oricum, atitudinea invitaţilor, a soborului de preoţi, a ridicat sărbătoarea la rang de admiraţie şi rugă Bunului Dumnezeu. L-am urmărit cu atenţie pe părintele stareţ Gherontie cu vocea sa frumoasă, pe părintele Roman, Măgurean şi le mulţumesc pentru buna colegialitate cu pr. Radu Vasile Rus. Felicitări părinte Radu, laude şi voi rememoriza cu plăcere momentele atât de frumoase ale sărbătorii în care, cu toţii, am devenit un “Sf. Dimitrie”!
Teodor Curpaş