More


    La Roşiori – un muzeu unic, apreciat de fiii satului şi de lume!

    =

    Aş vrea să cred că la Roşiori, Simpozionul dedicat Centenarului Marii Uniri, este o activitate pornită din adâncul sufletului, pentru că este organizată de fiii satului, un sat cu nume atât de simplu, chiar prin denumire, dar… atât de profund, care a dat oameni minunaţi! Dacă activitatea de duminică începe cu vizita făcută de participanţi la Casa-muzeu comemorativ eroic – unde a fost sediul Comandamentului militar al fortificaţiilor din zona de nord-vest, muzeu dăruit (şi la propriu şi la figurat) de proprietarul casei, de făuritorul acestui minunat muzeu, acesta fiind colonelul Vasile Rus. Vorbind despre acest om, am făcut-o de multe ori, dar prea puţin pentru a sublinia suficient calităţiile omeneşti, dragostea pentru ţară, neam şi limbă, prosperitate şi puritatea gândirii, entuziasmul cu care-şi prezintă vasta operă literară, ospitalitatea şi bunul simţ. Dacă aş face o sinteză a conţinutului scrierilor sale (peste 20), aş putea să le aşez sub un titlu care se potriveşte autorului, dar şi conţinutului acestora. Titlu pe care l-aş propune ar fi: “Pentru credinţă, neam şi ţară”. De ce? Multe dintre cărţi ne-au făcut să fim, aşa cum nu suntem, entuziaşti la apariţia lor, unele păstrând încă miros de tipografie. La apariţia lor, o serie de vorbitori de elită au exprimat pertinente şi interesante puncte de vedere, ce au întregit imaginea lor, dar şi grupare de oameni competenţi şi a celor 2-3 ore care au mustit de cultură, de românism, de dragoste faţă de adevăr şi dreptate. Sincer, de ani de zile Vasile Rus ne-a obişnuit ca după zilnica hărnicie, aproape singulară în judeţ, cu cărţile sale pline de forţă, corectitudine şi erudiţie, bine ancorate în realitatea satului Roşiori, cea judeţeană şi naţională, cu prezenţa lui la monumentele istorice, la lansări de cărţi, la comemorări şi sărbători naţionale, cu o responsabilitate de adevărat ofiţer, asumată şi ca om politic a dat ordin “să sune goarna” pentru a ne aduna sub “faldurile” simţiri patriotice. Am auzit pe mulţi “aleşi” vorbind de Ziua Armatei, dar… n-au putut să vorbească pe baza unei trăiri aievea, sinceră şi atât de reală ca Vasile Rus!

    A “sunat goarna” şi când ne-a adunat sub “faldurile” unei noi cărţi de poezie sau proză, reieşite din meandrele sensibilităţii sale – descătuşate într-un tărâm rezervat doar… zeilor! Fără a avea pretenţii mari, de cunoscător, cred că tot ce a realizat Vasile Rus în domeniul literaturii, este altceva faţă de ceea ce citim… şi o face şi acum, la vârsta despre care putem spune, cu o mică rezervă, că s-a născut odată cu ţara şi că-l putem sărbători, fără remuşcări, pentru faptul că există, că face lucruri pe care nimeni nu le-ar face! Adică? Şi-a destinat casa părintească realizării unui muzeu de istorie locală, judeţeană şi naţională, un muzeu care adăposteşte cărţi şi materiale privind scriitorii din judeţ (despre viaţa şi opera acestora). Mai mult, a realizat Troiţa din faţă şi cele trei corpuri de sculptură ce alcătuiesc monumentul eroilor. Şi le-a realizat exact din pensia sa, din strădania şi bunul simţ ce l-a caracterizat toată viaţa. Vasile Rus, prin tot ce face, are curajul de a-şi cânta şi plânge lăuntrul său, cu subiecte care-l bucură sau nu-i dau pace. Nu se vrea altfel cu orice preţ, este altfel prin felul de a fi, adică, cum “cântă” şi ceea ce “cântă”. Este seva dureroasă ce ne atrage: ţara, poporul, limba!

    Considerăm că misia domnului Vasile Rus nu s-a încheiat, încheindu-se doar misia avută până acum. Dumnezeu mai are treabă cu el şi de aceea l-a ferit până în prezent de relele ce l-ar fi putut opri din drum. Şi Dumnezeu ştie ce face! Vasile Rus este încă în putere şi puterea lui ne dă şi nouă, celor din jur, care-l citim sau îi ştim puterea de mers! Are menirea catalizatorului care ne înlesneşte propriile noastre reacţii.

    Sigur, duminică de 28 octombrie, a fost o frumoasă Sf. Liturghie la biserica din Roşiori, cu un Parastas – întru cinstirea eroilor satului, jertfe pentru libertatea şi demnitatea noastră. Desigur, la monument s-au depus coroane de flori, iar fiul satului, Ionel Aniţaş a rostit o alocuţiune atât de firească! Simpozionul de la Căminul Cultural a cuprins teme legate de localitate şi oameni. Au fost comunicări reuşite, prezentate de dr. Liviu Marta, dr. Claudiu Porumbăceanu, col. Vasile Rus (“Cine suntem noi, Roşiorenii?”), Ana Vacanciuc (Corul din Roşiori). Spectacolul din final a fost unul pe măsură, cuprinzând grupul coral bărbătesc “Vox Samus Art”, apoi Nicolae Mureşan şi Nicolae Mureşan junior, dansuri ale ansambului “Doruri Sătmărene”.

    Centenarul Marii Uniri este o sărbătoare trăită altfel de populaţia minunată din Roşiori, gândindu-mă la admirabilii fii ai satului, pe care-i dorim mai des acasă!

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img