More


    Radiografia culturală a Sătmarului interbelic

    =

    Din numărul 3 al Revistei Afirmarea, apărută în luna mai a anului 1936 în Satu Mare, aflăm că locuitorii acestei urbe nu aveau o prea mare aplecare asupra culturii. În paginile aceleaşi publicaţii este infierat snobismul sătmărenilor, dar şi faptul că ei preferau mai degrabă activităţile mai puţin culturale.

    O apatie condamnabilă
    Municipiul nostru lâncezește într-o apatie condamnabilă. Manifestările culturale sânt sporadice și fără urme, ca ploile de vară. Intelectualii se mulțumesc să maimuțărească forme ușoare, care să le satisfacă temporar sufletul. Căci este fără îndoială constatat și verificat că hrana sufletească este un ceva trebuincios ca însăși viața. De obicei soluția se găsește în așa numitele distracții de suprafață. În cel mai bun caz ele culminează prin cinema și teatru. În Satu Mare se frecventează mult cinematograful… De fapt este și în nota vremii. Mai puțin teatrul… Probabil pentru că avem un contingent mai mic de români frecventatori, în raport cu celelalte națiuni conlocuitoare. Turneele străine se bucură de o atenție mai mare… Explicația? Sătmăreanul (deci provincialul) are convingerea că tot ce poartă eticheta capitalei este de bună calitate… O meteahnă de nelecuit! Trupa locală de teatru românesc vegetează. La 1 iunie își va încheia stagiunea cu un fiasco. Era și firesc. Să fim sinceri și să privim lucrurile fără tirade sentimentalo-naționale… Cu bugetul sărăcăcios ce l-a avut, trupa n-a putut susține elemente valoroase, la concurența celor în turnee, fie acelea și mai de a doua mână. De altă parte e greu de creat o tradiție, mai ales când din fiecare prilej invoci țara și neamul. Cultura sub alte manifestări este prea puțin răspândită înafara consumatelor serbări școlare. Conferințele publice nu sânt la modă aici. Singură “Astra” a ținut un ciclu înaintea Paștilor… Intelectualii noștri abia că s-au sesizat. Celelalte societăți culturale organizează baluri, serate și ceaiuri, unde lumea petrece, străină de opera culturală… O notă aparte ar forma-o societățile corale printre care Reuniunea “Vasile Lucaciu” excelează. Câte un semn de viață de-al lor, și acela neînțeles, mai caută ceva dezmorțire. Degeaba însă.

    Cartea aproape boicotată la Satu Mare
    Cartea în Satu Mare este ostracizată, de nu chiar boicotată. În orașul cu mii de slujbași, plătiți, unii, spumos, în municipiul cu intelectuali ce se cred “ascuțiți la spirit”, se cumpără cel mult 15 volume dintr-o carte de tot excepțională sau epocală. Ne bucură că se citesc totuși cărțile și fascicolele maculatură, ce pervertesc gustul adevărat. Cel puțin întrezărești o voință. În acelaș timp sportul absoarbe aproape întreaga distracție a cetățeanului intelectual. Nu suntem împotriva sportului, deși credem că adagiul latin “mens sana in corpore sano” s-a perimat. Ne ridicăm însă împotriva excesului fără normă în admirare și socotim unele sporturi direct în contrazicere cu fineța și delicateța ce pornesc din suflet.În asemenea prilejuri, sportul nu este o amplificare de cultură, ci dimpotrivă o evidentă diminuare și o reîntoarcere la antichitate. Satu Mare mai este complet văduvit de-o bibliotecă publică, de-un muzeu sau de reuniuni literare… Munca intelectuală este deci absentă. Aici nu poți fi decât om social, mucalit, plin de vervă drăcească, trebuind să cucerești… Natura te predispune… Și găsești în loc de muzeu idile de dragoste, piese ambulante, prin parcuri și străzi…. Iată muzeele… Intri la club unde poți răsfoi toate ziarele citindu-le titlurile (măcar atâta fac ai noștri)… iată biblioteca…

    Asculți glume piperate… iată enciclopedia… Așadar iată-l pe provincialul “intelectual”. Concluzia? Priviți prin ochiada vieții sufletești și veți vedea cum cei ce înțeleg cultura se luptă din greu cu rămășițele abundente ale societății provinciale. Acești neînțeleși își creează cu toate acestea traseul unui gând, la capătul căruia se așează sigiliul unei victorii… Întoarceți binoclul vieții și veți observa în spectrul depărtării pe toți ceilalți intelectuali din provincie (și din Satu Mare) superbi în lume, arătoși și impunători, în sfârșit așa cum sunt și cum numai pot să fie. Până la regenerare se vor mai interpune și alte generații de “maniaci visători”.

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img