More


    Nu suntem vedete!

    =

    Vă întrebaţi, desigur, dacă eu, ştiind că mă vedeţi pe micul ecran, am de-a face cu simţirea şi cugetul neamului meu, dacă am ce căuta într-un studio de televiziune, dacă pentru unii sunt un semidoct ce întinează limba aceasta frumoasă românească… dacă am ce căuta în faţa camerelor de luat vederi… dacă… multe altele!

    Ştiu că, ajuns în postura de a realiza emisiuni la televiziune, dincolo de cameră, de sticlă, sunt mulţimi de oameni ce gândesc bine sau rău, despre mine şi… sunt conştient de acest lucru. Sigur, în prealabil, mă pregătesc pentru fiecare emisiune şi mai ştiu că punctualitatea mea şi a cameramanului contează! Contează acest respect, “de a fi acolo la timp!”. Contează şi ţinuta mea, dar şi cea a invitatului meu, fiind un respect faţă de dvs.! Reţin că nu m-a enervat nimeni în platou, dar nici pe teren. Nu sunt un om comod, ci puţin vulcanic, cu grijă , totuşi, faţă de vorbire, de limbă, de întrebările pe care le adresez, lăsându-vă dvs. loc destul pentru a medita la ele! Am demonstrat destul curaj în abordarea problemelor vieţii de zi cu zi. Cred, cu greu am trecut examenul omului de televiziune, începând cu salutul adresat dvs. la începutul emisiunii şi cel din finalul ei. Mereu a trebuit să trec testul pieţii, să simţi că poţi să îi faci pe oameni să privească şi să asculte, să cunoască şi chiar… să înveţe! Când Răzvan Govor mi-a încredinţat, pe lângă “Şcoala Sătmăreană” şi emisiunile “Glasul Bisericii” şi “Oameni şi Fapte”, mi-am dat seama că nu pot să-l dezamăgesc! Şi… cred că, în mare parte, am reuşit şi îi mulţumesc! Mai rămâne să vă mulţumesc pe dvs.! Am încercat să fiu natural în faţa camerei şi a dvs., să nu fiu prefăcut şi să nu joc teatru! Am încercat să n-am ticuri verbale, să fiu conectat permanent, să am adrenalina necesară, pentru că, vrei-nu vrei- în emisiune există emoţii şi trebuie să le depăşeşti uşor. Întotdeauna ştiu că tot ce se întâmplă timp de o oră, trebuie să treacă prin fiecare fibră, ceea ce trebuie să simtă telespectatorul. Aş vrea să nu fiu impulsiv şi… de multe ori, reuşesc, desigur, cu răbdare şi detaşare. Eu cred că nu e bine să fii persoană publică, iar de vedetă nu poate fi vorba! Trebuie să fiu echilibrat, pentru că întâlneşti atitudini diferite, persoane ciudate, funcţii înalte, oameni cu pregătire de tot felul. Pornind de la copii, elevi, dascăli, părinţi, preoţi din oraşe şi cătune, protopopi, episcopi, conducători de instituţii, primari, consilieri şi până la prefect şi subprefect, artişti, scriitori şi chiar diplomaţi, membrii ai parlamentelor străine şi cei ai noştri – iată o gamă de atitudini, de situaţii în care trebuie să mă simt “acasă”, pentru că televiziune este o parte din viaţa mea, e o bucurie pentru fibrele cele mai adânci! Am şi momente triste. Am pierdut pe cel mai apropiat colaborator, pe Florin Căţoiu, cu care mă înţelegem din priviri! Păcat! Mare păcat! Dumnezeu să-l odihnească în Pacea Sa. Mi-am dat seama de rostul meu, şi aş prefera să realizez emisiuni cu totul dezinvolte, fără emoţii, deşi ştiu că televiziunea nu este un joc, şi sincer, doresc să produc emoţii, trăiri sufleteşti, să realizez ceva în caracterele oamenilor, să fiu util!

    Nu pot fii supărat pe cei din faţa ecranului, nu jignesc, nu fac deranj pentru a realiza senzaţii, încerc să fiu acelaşi mereu! Sigur, contează pentru mine, părerile oamenilor, ţin cont de ele, şi pentru emisiuni şi pentru materialele scrise în cunoscutul ziar Gazeta de Nord- Vest. Sunt un om fragil, dar uneori, când situaţia cere, sunt puternic!

    Aici în Satu Mare, cunosc şi mă cunosc mulţi oameni adevăraţi, cu ei mă salut pe stradă, dar şi în emisiuni! Poate îmi voi căuta o formă de activitate care mi se potriveşte pentru că se spune despre mine, că-s om de viteză, om ce izbucneşte, cu inimă ce zvâgneşte, cu tonalităţi adecvate situaţilor ivite. Pentru mine postul de televiziune este o continuă trezire la realitate, este o adevărată şcoală, un loc de unde porneşte dragostea de ţară, de neam, de limbă, de dreptate şi adevăr. Prin emisiuni s-a format la mine şi, cred, la dvs. credibilitate imensă în acest popor minunat şi intenţionez, prin tot ceea ce fac, să păstrez ceea ce trebuie să realizez într-o emisiune sau material de presă. Citesc, mă documentez, aflu totul despre invitat şi ştiu ce doresc să subliniez bazându-mă pe judecata de valoare.

    Sigur, după primii trei ani de activitate ca profesor la Liceul 3, am ajuns în studioul din Bucureşti, cu echipa de teatru şcolar, care a obţinut locul I pe ţară şi… am văzut ce înseamnă un studio. M-a fermecat atunci, oare cum este acum?

    Aş dori, dacă aş avea posibilităţi, să fie ceva de vis : cameră de primire, de machiaj, de pregătire, cu oameni care se ocupă special de invitaţi, cu o cafea, ceai, oglinzi etc. Oricum, studioul să devină barometrul important pentru cursul zilei, pentru viaţă! Referitor la aparatură – să fie de ultim răgnet, cea de la apogeul invenţiilor în resort! Să existe săli speciale pentru tipurile de emisiuni. Să existe cea mai dotată bibliotecă privind totul despre televiziune! Într-un cuvânt, să te simţi o valoare, un truditor într-un cuget şi simţire pentru oameni, să fii un veritabil izvor din care să se adape sufletul telespectatorului, înzestrat de frumos, de estetic şi de sublim! Nu-i vorba de vedetism, de scoatere în evidenţă a persoanei publice, pur şi simplu de omul care trebuie respectat pentru că te respectă!

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img