More


    La limanul veşnicei memorii despre Otto Anderco

    =

    Imediat după Buna Vestire, Bunul Dumnezeu a dispus așezarea numelui Otto Anderco în cartea de aur și de foc a memoriei veșnice, așezându-l alături de cei mai mari “cavaleri ai fluierului” pe care i-a cunoscut România. Otto Anderco a fost, pe merit, primul purtător al ecusonului FIFA, făcând o mare popularitate țării prin prestațiile lui la multe meciuri pe plan internațional. Nu mai vorbesc de meciurile divizionare “A” şi din Cupa României, conduse la centru de marele arbitru FIFA, Otto Anderco. Primul secretar Iosif Uglar şi apoi Ioan Foriș au fost mândrii mereu de faptul că se amintea la radio, la TV şi în presa vremii de Satu Mare, prin reușitele prestații ale renumitului arbitru Otto Anderco.

    Nu se șterg din memoria iubitorilor de fotbal adevărat cele aproximativ 180 de meciuri divizionare sau din Cupa României conduse de Otto Anderco. Cei ce nu știu, Otto Anderco a făcut mult pentru ridicarea fotbalului sătmărean. Eu am simțit-o de multe ori, când venea să arbitreze elita arbitrajului românesc la noi şi când știam despre relațiile de colegialitate ale lui Otto cu aceștia. Desigur, Otto în discuțiile cu ei, întotdeauna mă prezenta ca un bun conducător, apropiat puternic fotbalului și ospitalier. Nu l-am făcut niciodată să-i fie rușine de ceea ce am realizat și de rezultatele “Olimpiei”. Îmi aduc aminte când celebrul “trio” care a arbitrat finala Campionatului European în Italia (Rainea, Igna, Anderco), la avion a sosit Mircea Lucescu, rugându-l pe Otto să-mi aducă un cadou din partea lui: o cămașă cu cravată tricolor și două sticle de “Riccadonna”. Este vorba de meciul Germania – Belgia. Multe am învățat de la Otto, fiind un bun conducător al acestui joc. În cele ale organizării meciului știa multe lucruri, văzând o serie de aspecte frumoase prin țările unde a condus meciuri mari. Nu știu dacă există stadioane ale marilor capitale, pe care nu a condus meciuri! De fapt, în camera de primire, din casa de pe str. Bălcescu, atribuită cu chirie, de Iosif Uglar, prin clubul “Olimpia”, pereții erau împodobiți cu sute de fanioane, de mingi de fotbal, brelocuri și simboluri ale cluburilor mari ale lumii, alături de postere de mărime naturală, precum Tresor, Platini, Pele, Maradona etc. Avea darul să-mi povestească totul despre meciurile conduse, despre publicul de acolo, despre primirea lui, despre emoțiile ce le avea la intrarea în marile stadioane, despre întâlnirile cu marii fotbaliști ai lumii. El, Otto, mi-a băgat în cap să aduc pe Dinamo Kiev la Satu Mare și chiar m-am străduit și am vorbit cu marele antrenor și selecționer Lobanovski, dar… s-a amânat până când s-a stricat înțelegerea.

    Acum a sosit marele meci pentru Otto Anderco, meciul cu viața, meci pe care Otto l-a pierdut. Este cea mai mare pierdere a unui om de valoare, care a făcut atâtea lucruri bune și a fost aplaudat în total de atâția spectatori de pe glob, încât toți “aleșii” la un loc nu adună nici o sutime din aplauzele adresate lui! S-a stins încă o stea ce aparținea “Olimpiei” și județului Satu Mare. O stea care a luminat puternic, încât în țară se vorbea mai mult de “Olimpia” și Otto Anderco decât despre județ. De ce? Pentru că atunci fotbalul era, poate, cea mai la îndemână distracție a “ oamenilor muncii de la orașe și sate”, atunci din toate colțurile județului veneau cu ce puteau oamenii la “Olimpia”.

    Doamne, ce mic ni se părea stadionul la unele meciuri! La Târgoviște când am câștigat cu 3-1, m-am trezit pe bancă cu Nelu Nunweiller şi cu Otto, care m-au încurajat, prezența lor însemnând mult pentru băieții noștri. La fel, în 1979, la finala Cupei României, cu “U” Craiova, aceștia au fost lângă mine! Ce gest frumos! Nu l-am văzut în ultimii ani, dar m-am tot pregătit cu prietenul meu Ghiță Iacob să-l vizităm la căminul din Românași și n-am reușit s-o facem. Regret mult și îmi cer iertare! Telefonul din dimineața de 28 martie, dat de Gruiță Ienășoiu mi-a tăiat răsuflarea! Și el avea o voce tristă. S-a stins din viață un om al sportului, dar nu orice om! Eu am mai scris în ziar despre el și despre echipa de aur a “Olimpiei”. Iată, sunt 60 de ani de când Olimpia a jucat finala, fapt unic pentru acest județ! L-am cunoscut bine, în mulți ani de fotbal, om iubit de spectatori și de jucători, arbitru elegant ca ținută, ca alergare și gesticulație. A luptat să introducă tinerii valoroși în fotbal şi arbitraj. A fost un om generos. Unii i-au fost recunoscători. Binele nu se uită. Puterea prezentului nu l-a preţuit așa cum se cuvine. De fapt ar trebui să știe că Otto Anderco rămâne pentru județ și țară un simbol nemuritor. Sunt sigur, s-a stins cu fotbalul în gând, pentru care a trăit toată viața! Rămâne în sanctuarul de elită al marilor arbitri! Nu-l vom uita! Dumnezeu să-l odihnească în pacea Sa! Adio, prieten drag!

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img