More


    Rugăciunile să ne însoţească mereu!

    =

    Am răsfoit de mai multe ori cărțile de rugăciuni și mi-am dat seama, acum la bătrânețe, că acestea sunt, cu adevărat, învățătura creștină, iar autorii răspund perfect așteptărilor credincioșilor, mulți încercaţi de necazurile ce se abat asupra lor. Sunt sigur că orice om normal simte nevoia să se apropie, cât se poate de mult, de Creatorul său și… cu atât mai mult simte creștinul. Fiecare om, de unde ar fi și pe orice trepte sociale s-ar afla, în momente de ispite, greutăți, opreliști și poticniri, atunci când răul se abate asupra existenței noastre, avem un sprijin în credință și rugăciune, în care găsim lumină, tărie și speranță.

    Având întotdeauna la îndemână o astfel de carte sau cărticică, îți dai seama cât de valoros ar fi un manual de rugăciuni, o carte pe care am putea-o numi, fără ezitare, “abecedar al credințe“ sau “Învățătura creștină”. De ce? Pentru a servi tuturor spre întărire în credință, mai ales în aceste vremuri unde domnește ura, dezbinarea, dușmănia, invidia și răutatea! Știu, ne-am săturat cu toții de ceea ce vedem și auzim la televizor, de oameni inconștienți, mereu în goana după putere, după “ciolan”, că nu-i mai satură Dumnezeu! Vedem toată ziua cum se bârfesc, cum se jignesc, cum caută “cu lumânarea” mici derapări ale unuia sau altuia pentru a-l “îngropa” desființându-l ca om! Ce rușine, Doamne! Sperăm, noi, generația capabilă încă să gândească pentru țară, ne vom împrospăta “catehismul”, pentru a-l împărtăși, cu chibzuială, celor tineri și celor mai mici, iar adolescenții să găsească acolo hrana sufletească în setea lor de adevăr. În această perioadă, în Postul Mare, în așteptarea “Învierii” să fim încrezători în Cuvântul lui Isus rostit înainte de Patimă: “ Dacă veți cere ceva în numele meu, o voi face” (Ioan, 14,14) – mai ales în folosul sufletului – ne vom ruga neîncetat Domnului, să prindem curaj, cu nădejdi sporite, fiindcă Fiul Său a trecut de la “moarte la viață”, fiind pururea cu noi, în toate…

    Am tot amintit de rugăciunile multe pe care le-am citit în ultimul timp, mai ales că am fost nevoit să apelez la ajutorul unor oameni hărăziți cu darul lui Dumnezeu de a ajuta oamenii la necaz, doctori minunați, cărora le mulțumesc! Am scris despre Dna. Dr. Kurtinecz Melinda, medic primar cardiolog, un medic neobosit și… culmea, “nederanjat” în zi sau noapte, când este nevoie de sfatul său! De fapt, ce este rugăciunea? Am găsit fel de fel de definiții, dar toate duc la: Rugăciunea este “ comunicarea sufletului cu Dumnezeu”. La chemarea lui Dumnezeu “Stăpânul este aici şi te cheamă“;” Tu ești cel care te arați cel dintâi și întâmpini pe cei care Te doresc“ ; “ Luați aminte și veniți la mine, ascultați și sufletul vostru va trăi”. Omul, acasă și în biserică se reculege în liniște: “Fericit e sufletul care ascultă pe Domnul vorbindu-I înlăuntrul lui și care știe să culeagă din buzele lui cuvântul de viață și de bucurie”. Oricum, omul despre care vorbeam simte dorința fierbinte de a-L întâlni pe Dumnezeu: “Este fața ta, Doamne, pe care o caut: nu-mi ascunde obrazul! Tu ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, şi inima noastră este neliniștită până când nu se va odihni în Tine”. Dumnezeu se arată aceluia care știe să aștepte cu încredere și umilință: “La Tine îmi ridic ochii, la Tine, care locuiești în ceruri. Cum se uită ochii slujitorului la mâna stăpânului său și ochii slujitoarei la mâna stăpânei sale, așa se uită ochii noștri la Domnul, Dumnezeul nostru, până ce va avea milă de noi“.

    Aș apela la buna înțelegere a creștinilor ortodocși, ca în perioada până la Sărbătoarea “Învierii” să fim mai apropiați ca nicicând de biserica noastră, a neamului și să simțim apropierea “Învierii” alături de bunii noștri preoți! Spun așa, pentru că îi cunosc aproape pe toți și cred că suntem un județ cu foarte mulți preoți bine, temeinic pregătiţi, cu har și cu dar aparte, aproape de sufletele credincioșilor, cu multă bunăvoință și dragoste pentru noi! Destule rele ne oferă viața de zi cu zi, neglijențaconducătorilor față de masa mare de oameni nemulțumită de nedreptățile din jur, nepăsarea la tot ce înseamnă “ Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!”. De aceea, mereu să ne călăuzească imperativul, îndemnul rostit de preot în fața altarului, ridicând crucea spre cer:” Sus să avem inimile!”. Cui s-o dăruim dacă nu lui Dumnezeu, care veghează asupra noastră?! – cum spunea într-o emisiune la “Glasul bisericii” P.S. Iustin! Să fim mai buni, mai trainici, mai umani!

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img