More


    Trăim încă sub imperiul Fricii?

    =

    Frica este una dintre cele mai mari duşmance a omului. Nu o putem controla şi nu suntem destul de autoritari pentru înlăturarea ei din viaţa noastră. De-a lungul vieţii, trăim tot felul de drame din cauza fricii. Ne naştem şi trăim în cercuri ale fricii şi parcă nu avem curajul: să ripostăm, să luăm atitudine, să ne unim inteligenţele pentru ca ea să poată fi, în mare parte, eradicată din comunităţile noastre. Frica de multe ori învinge dorinţa de a ieşi din cercurile create, fundamentate de proştii prefăcuţi. Culmea e că aceştia reuşesc să influenţeze elaborarea unor legi, care nu fac altceva decât să exploateze frica ajunsă la rang de coerciţie.

    Mai există şi în vremurile noastre câte-un Pintea Haiducul, care este hăituit şi proscris numai pentru că nu mai doreşte să trăiască în cercurile fricii. Nu se mai poate trăi, nu se mai poate prospera din cauza creatorilor de frică. Pentru aceşti „haiduci” ai Democraţiei, frica este doar un imbold de-a riposta la atacurile nemiloase şi contrafăcute ale hulitorilor. Baiul cel mare este că publicul spectator nu are puterea de a face întotdeauna diferenţa dintre un vinovat şi un „haiduc”. Românii nu au suficiente informaţii publice pentru a putea lua atitudine în faţa condamnărilor nedrepte. Scenariile de la televizor sunt trunchiate, agresive şi coordonate politic. Frica este decisivă, iar „Puternicii” se folosesc de ea pentru a-i alunga pe potenţialii oponenţi sau concurenţi. Ura şi invidia incită frica!

    Din cauza fricii, potenţialii proscrişi se refugiază „în pătrăţica” lor, „trag obloanele” peste inteligenţă, se complac după cortina tăcerii şi n-au curajul să ia atitudine în faţa ameninţărilor. Avem şi întreprinzători curajoşi, care ies din cercurile fricii pentru a putea supravieţui într-o lume imprevizibilă şi controversată. Mulţi dintre ei sunt: vânaţi, huliţi, umiliţi şi arestaţi în propria lor patrie. Nu contează plus valoarea creată de ei! Nu sunt luate în considerare: viziunea lor economică eficientă, discretă şi altruismul, specifice acestor tărâmuri binecuvântate de Dumnezeu. Frica este dominanta care imprimă un sens greşit noii „orânduiri sociale”: Democraţia. Proştii se bucură, iar înţelepţii plâng.

    Incredibil! Societăţile, comunităţile, grupurile umane ale mileniului trei s-au transformat într-un fel de „triburi”. Această nouă gândire este bazată pe formula arhicunoscută: „divide et impera – dezbină şi stăpâneşte!”. Schimburile dintre „triburi” sunt condiţionate de subminarea calităţilor umane, care este susţinută până la „nebunie”. Nu mai contează valoarea unui om?! Contează doar gradul de frică la care au ajuns laşii, în mod deliberat şi prin aservire, pentru a putea „supravieţui” în cercul intereselor. Războaiele psihologice dintre „triburi” se petrec, „cu sau fără perdeluţă”, în defavoarea prosperităţii şi manifestării libere a personalităţii. Nu se doreşte pe deplin să existe o concordanţă între libertatea creativă a întreprinzătorului român, ambiţia şi acţiunile sale investiţionale? „Tributul” e prea mare, iar încasările, în cel mai fericit caz, sunt numai de supravieţuire. Libertatea este condiţionată de regulile monopolurilor impuse de anumite „orânduieli tribale” ancorate într-o dictatură economică modernă şi nicidecum în concurenţa loială specifică economiei de piaţă. Rigiditatea unei astfel de „gândiri economice” se aseamănă mai mult cu aceea a unui catâr, care s-a oprit în mijlocul drumului „când ţi-e lumea mai dragă”.

    Strategiile fricii n-au ajuns nici măcar la performanţa „de a ne spăla rufele în familie”. Replica cea mai bună, dată fricii omului, este un citat din Psalmul 26 scris de regele David: „Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este ocrotitorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?”.

    Dumitru Ţimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img