308 ani de la semnarea Tratatului de Pace de la Satu Mare



Pe 29 aprilie 1711, la Satu Mare se semna tratatul de pace care punea punct unei răscoale de opt ani a nobilimii maghiare din Ardeal.

Răscoala a izbucnit în 1703, în fruntea ei aflându-se Rákóczi Francisc. Nobilimea maghiară din Ardeal nu a acceptat ocupaţia austriacă şi separarea de Ungaria recent refăcută ca stat şi începe un război împotriva Austriei. „Sunt mai multe motive ale izbucnirii răscoalei. Cele mai importante sunt impozitele mărite după revenirea Casei de Habsburg, lipsa locurilor de muncă după destrămarea cetăţilor şi încercarea Casei de Habsburg de a diminua privilegiile nobililor. Răscoala a cuprins toată Transilvania, cu excepţia zonei de Sud, din jurul Sibiului“, explică Diana Iagăr, muzeograf în cadrul Muzeului Judeţean Satu Mare.


Tratatul de pace, despre care se vorbeşte atât de mult a pus capăt răscoalei ţăranilor şi nobililor maghiari şi români împotriva stăpânirii austriece. Luptele au durat opt ani de zile punându-şi amprenta şi pe ţinuturile Sătmarului. Curuţii lui Rákóczi au asaltat nu mai puţin de 17 luni Cetatea Sătmarului până ce au reuşit să frângă rezistenţa trupelor imperiale. Astfel, la 1 ianuarie 1705, Sătmarul a ajuns sub stăpânirea armatelor principelui găsind un oraş sărăcit, devastat de molime şi săbiile ostaşilor. Au găsit pământuri lăsate în paragină, foamete şi boli. Erau vremuri tulburi în care împăratul refuza să îl recunoască pe Rákóczi ca principe al Transilvaniei. Mai mult decât atât principatul avea şi un guvernator numit de imperiu în persoana lui Bánfy György.


Pentru a pune capăt acestui şir de lupte la 14 noiembrie 1710, conducătorul oştilor imperiale, groful Pálffy János, l-a contactat pe Károlyi Sándor în speranţa de a ajunge la o înţelegere. Împăratul înclina să încheie pace cu armatele răsculate dacă Károlyi alege să se supună imperiului. E un moment mult discutat de istorici. Unii îl consideră pe groful careian ca jucător la două capete, ca dezertor şi trădător iar alţii ca făuritorul păcii. Cert este că alegerea lui Károlyi, şi anume pentru a încheia pacea cu oştile imperiale a conturat destinul acestor ţinuturi pentru următoarele două secole. Ce s-ar fi întâmplat dacă groful respingea propunerea de pace? Ce meandre îşi alegea istoria dacă la acea vreme când „se juca pacea” Rákóczi Ferenc nu era plecat la poloni pentru a aduna oaste? Momentul decisiv a fost când Rákóczi, la 21 februarie 1711, a plecat să adune oaste în Ţara Leşească (Polonia de astăzi) trecându-şi toate drepturile de decizie în mâinile grofului Károlyi.


Între timp moare împăratul Iosif I al Imperiului Austro-Ungar, la doar 33 de ani răpus de rujeolă. Noul împărat, Carol al VI-lea e dispus să continue tratativele de pace cu Károlyi Sándor. Într-un final cele două părţi au căzut de acord asupra condiţiilor păcii. Potrivit împăratului dacă curuţii depun armele atunci nu numai că vieţile le vor fi cruţate, dar ţăranii şi nobilii îşi vor primi pământurile şi averile înapoi. Astfel, la 30 aprilie 1711 cei aproximativ 12.000 de curuţi au depus armele înfigând în mod simbolic steagurile în pământ, la Moftin, locul unde s-au întâlnit cu trupele imperiale. „Pacea s-a semnat în lipsa lui Francisc Rakoczy care se afla în Polonia, unde încerca să obţină un eventual sprijin militar internaţional din partea lui Petru I, ţarul Rusiei, pentru susţinerea răscoalei. Armata se afla la Moftin, iar conducătorii răscoalei erau la Satu Mare. Tratativele au fost duse în clădirea ce servea ca depozit al cetăţii, pe locul în care se află acum Muzeul de Artă“, a mai declarat Diana Iagăr. Un obelisc ridicat în localitatea Moftin, în spatele gării, aminteşte de evenimentele din aprilie 1711.


Casa de Habsburg a înăbuşit răscoala în aprilie 1711, iar Francisc Rakoczy a fugit în Franţa, unde a primit azil din partea lui Ludovic al XIV-lea. În anul 1713 se mută în Turcia la Rodosto, unde locuieşte până la moartea sa, în anul 1735.

Nicolae Ghisan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts