19 August 2019
Festivalul Berii Artizanale

România duce lipsă de meseriași!

Filed under: Editorial |

Meseriaşii foarte buni sunt pe cale de dispariţie în „nevinovata” noastră economie de piaţă. Zilele trecute am întâlnit un fost coleg de şcoală. Din vorbă în vorbă am ajuns la un subiect legat de meseriaşi. În momentul în care am început să vorbim despre ei, prietenul meu a început să devină agitat. Starea lui de nervozitate a ilustrat-o cu tot felul de exemple şocante. Prin intermediul lor am aflat că de multă vreme caută un meseriaş bun şi că s-a săturat de aşa-zişii „meseriaşi”, care numai mimează statutul de meseriaş. Îţi cer bani mulţi. Lucrările pe care le execută sunt îndoielnice. Reclama pe care aceşti „meseriaşi” o răspândesc, sub diferite forme, îţi fură ochii şi mintea, dar mai ales îţi deschid „elegant” buzunarele. Ne-am despărţit oarecum optimişti. Fostul meu coleg de liceu mi-a zis cu vehemenţă: „Dacă întâlneşti un meseriaş bun, te rog să mă suni! Da, bun să fie!”.

Trebuie să recunoaştem că mai avem încă vreo câţiva meseriaşi buni, unii dintre ei pensionari, care sunt vânaţi de angajatorii cu experienţă. Într-o altă conjunctură a vieţii noastre „prospere”, animată de nenumărate speranţe, am întâlnit un meseriaş foarte bun, care a reuşit să-şi încropească o firmă. Dezamăgit peste măsură, acest investitor spunea că nu reuşeşte să găsească un meseriaş în domeniul lui de activitate. Acesta mai zicea că este dispus să plătească un salariu de 1000 de euro pentru un astfel de viitor angajat, bine pregătit din punct de vedere profesional.

De ce pleacă meseriaşii buni de la un loc de muncă la altul ? Motivaţiile lor sunt axate în principal pe faptul că nu sunt bine plătiţi, nu sunt respectaţi şi, lucrul cel mai grav, mulţi dintre angajatori nu sunt de meserie. Nu pricep ei prea bine ce se poate sau nu se poate în meseria respectivă. Un maistru, „cu vechi state” în ale meseriei sale, a afirmat că nu poţi deveni un bun meseriaş dacă nu ai răbdare în vederea deprinderii experienţei şi a viziunii de ansamblu a lucrării pe care urmează să o execuţi. Nu oricine poate deveni un meseriaş bun!

Într-un alt context, am avut bucuria să stau de vorbă cu un profesor universitar, doctor în economie, care mi-a vorbit despre faptul că lipsa practicii şi a teoriei aferente unui bun meseriaş se pot finaliza cu tot felul de „colapsuri economice”. Aceşti „meseriaşi” se hazardează să facă şi afaceri. Se „umflă” ca nişte baloane de săpun şi la un moment dat se sparg la „prima adiere” formată din exigenţele beneficiarilor.

Meseriaşii încep să capete valoare, să fie căutaţi, respectaţi şi bine plătiţi. Parcă începe să nu mai funcţioneze zicala: „Nimeni nu este de neînlocuit!”. Nu mai avem suficienţi specialişti, care să gândească strategiile unor planuri de acţiune eficient fundamentate în urma unor decizii pertinente. Ei sunt „sufocaţi” de diletanţii care-i elimină din competiţie numai pentru ca ei să rămână lideri. Aceşti „lideri” îşi însuşesc ideile meseriaşilor, le fură cum s-ar zice, iar după aceea „se bat cu cărămida în piept”. În culise afirmă că şi ei s-au gândit exact la acelaşi lucru. Meseriaşii, care au avut astfel de experienţe, „îşi fac bagajul” şi pleacă în altă ţară sau îşi încropesc propria lor afacere.

Dumitru Ţimerman

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *