Chilia – localitate cu un trecut glorios şi o legendă fascinantă

Chilia este un sat în comuna Homoroade din judeţul Satu Mare aflându-se la graniţa cu judeţul Maramureş. Numele românesc vechi şi utilizat de săteni este Tilie, iar denumirile maghiare, exprimând ideea de sat mânăstire/chilie, sunt: Apaczafalu, Pacfalu, Paczafalu şi Tyilie. Este un sat situat în Ţara Codrului inclus în programul Transilvania Magică, în pitoreasca zonă a masivului cristalin Codru, bine împădurit, într-o zonă de o frumuseţe rară, cu multe trasee accesibile, pe drumuri forestiere şi/sau pe poteci naturale de pădure, direct spre, iar apoi, pe culmea masivului Codru (astfel de locaţii sunt, în denumirea locală, „Fântâna Haiducului Pintea/Fântâna Pintii”, „Foişorul-Tarniţa/La Ciupercă”, „Valea Lupului” etc.) şi/sau pe dealurile care îl compun, dealurile piemontane Codrului şi/sau la „Poalele Codrului” (spre exemplu, în denumirea locală, astfel de locaţii sunt „Câmpu Mare”, „Făgaşul Satului”, „Pusta”, „Ungurelul”, „Dealul Secăturii”, „Tarniţa”, „Dealul lui Bran”, „Dealul Pişti”).

Istoric
Prima atestare documentara a satului este din anul 1370 (sub numele de Pacfalu), când domeniul era unul ecleziast, ţinând de călugăriţele dominicane din Satu Mare (Minţiu). Ulterior satul face parte din domeniul Dragfi (numele maghiar al nobililor români din familia voievozilor Dragoş/Dragoşeşti), apoi din domeniul cetăţii Satu Mare (cetatea împăratului habsburg), din 1648 din domeniul lui Rakoczi Gyorgy, principele Transilvaniei, iar din 1668 (prin donaţia regală a împăratului habsburg) din domeniul lui Csaky Istvan. Apoi satul a intrat o perioadă în domeniul Wesselenyieke, iar din 1711 până la unirea Transilvaniei cu România în 1918 o parte a ajuns în domeniul familiei Karoly. Din a doua jumătate a secolului XVIII, ca urmare a reformelor tereziene, ţăranii din Chilia au devenit proprietari de pământ (prin defrişări/desţeleniri etc. – zona bine împădurită oferind astfel de oportunităţi), satul fiind deja cu vatra nouă pe aceste pământuri foarte apropiate de pădure, care îi asigurau mai uşor acces la resurse şi siguranţă şi îl separau de domeniul nobiliar vecin.


Istoria medievală, modernă şi contemporană a satului este strâns legată de cea a Ţării Codrului (zonei Codru) din care face parte. În perioada medievală, zona – care de obicei era în mare parte inclusă în districtul Ardud – a fost afectată de năvălirile tătare (începând cu secolul XIII), iar apoi, începând cu secolul XVI, de atacurile de pradă otomane (cu sediul la Buda, Timişoara sau Oradea), Ţara Codrului nefiind inclusă în paşalâcul Oradea, ci ţinând, împreună cu comitatul Sătmar, fie de Ungaria habsburgică (din cadrul Imperiului Habsburgic) fie de Partium (zonă aflată sub administrarea Principatului Transilvaniei, fără a face însă parte integrantă din el). În faţa acestor atacuri, Ţara Codrului (şi mai ales masivul Codru) asigura însă o zonă de protecţie mult mai bună decât cea de care beneficiau satele din Comitatul Satu Mare aflate în afara acestei zone şi/sau localizate mai spre oraşul Satu Mare. Răscoalele ţărăneşti din Transilvania medievală au cuprins inevitabil şi zona de Codru. De asemenea, în anul 1848 zona Ţării Codrului a fost zguduită de mişcările ţărănimii pentru redobândirea pământurilor şi drepturilor vechi. După 1918 satul a trecut sub administraţie românească, localnicii din zonă aducându-şi şi ei contribuţia prin participarea la Marea Unire de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Reforma agrară din 1921 a adus o dezvoltare importantă, prin împroprietăririle păturilor mai sărace. În 1940 satul a reintrat sub administraţie maghiară (odată cu cedarea Ardealului de Nord către Ungaria), dar a revenit României după 1945.

Legende şi tradiţii locale
Din lucrarea “O micromonografie a satului Chilia din Ţara Codrului” scrisă de către Dr. Daniel David aflăm că tradiția locală spune că în vremuri străvechi zona era ocupată de o mănăstire și chilii cu măicuțe/călugărițe (creştin-ortodoxe); de aici s-ar trage și numele localității. Năvălirile tătarilor au distrus mănăstirea și chiliile, din relațiile (forțate) acestora cu călugărițele născându-se „chilienii”. Ca urmare a acestui „păcat”, mănăstirea originală s-a scufundat în zona mlăștinoasă din „Chilia Bătrână”, numită „La Călugăriţe” (în partea stângă a drumului spre Satu Mare, la aproximativ 50 de metri de la drum, lângă râul Lupului, pe partea stângă a râului Lupului): legenda spune că bătăile clopotelor acestei mănăstiri scufundate se mai aud din când în când (mai ales în noaptea de înviere). Pentru a uita evenimentul și a se proteja mai bine de năvălirile tătare, sătenii au mutat satul de la „Poalele Codrului” mai spre „Culmea/Vârful Codrului” (unde este localizat și astăzi). Legenda are un sâmbure de adevăr istoric, fiind confirmată de anumite izvoare orale și scrise. Spre exemplu, conform cronicarului Anonymous, când maghiarii i-au cerut lui Menumorut să se supună lor, acesta a spus că el se află sub ascultarea împăratului de la Constantinopol (sub acest aspect, întărit de faptul că la prima documentare apare ca un sat de români, probabil şi cu o biserică de lemn, s-ar putea explica, astfel, conexiunea ortodoxă). Apoi în 1370, mănăstirea dominicană poseda Chilia (sub numele de Pacfalu) ca proprietate ecleziastă (sub acest aspect s-ar putea întări conexiunile cu ideea de mănăstire). Năvălirile tătare în zonă, precum și mutarea vetrei satului din „Chilia Bătrână” în locația actuală (în partea dreaptă a drumului spre Satu Mare), inclusiv locul mlăştinos „La Călugăriţe”, sunt lucruri/evenimente documentate istoric și administrative. În fine, sunetul clopotelor poate fi explicat prin ecoul produs de clopotele bisericii din sat (aflată în noua locaţie) care sunt reflectate de dealul deasupra „Chiliei Bătrâne” („Cerăt” – cu păduri de cer).

Nicolae Ghişan

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Citește și...

JURNAL DE BORD- COMPLEXUL TURISTIC ”PRESIDENT” DINCOLO DE COVID 19 (FOT0 / VIDEO)

Ne aflăm în sfârșit … la aproape o săptămână după relaxarea mult promisă de autorități și visată de noi toți timp de mai mult...

ÎNGRIJORARE. Peste 60 de cazuri de COVID-19, CONFIRMATE la Satu Mare. Câte mai sunt ACTIVE

Până în acest moment, la nivelul județului Satu Mare au fost confirmate 62 de infectări cu coronavirus. Din fericire, în ultimele două zile nu...

ÎNTÂLNIRE. SIGURANȚA turiștilor, preocuparea salvamontiștilor sătmăreni. Discuții cu prefectul și directorul Direcției Silvice

Prefectul Radu Bud a mediat azi, 05.06.2020 o întâlnire propusă de reprezentanții serviciului Salvamont județean, Alex Costin și Adam Boer cu conducerea Direcției Silvice,...

LUCRĂRI. Delgaz Grid demarează lucrări de INVESTIȚII pe câteva străzi din municipiul Satu Mare

Pentru desfăşurarea lucrărilor în condiţii de siguranţă, conducătorii auto sunt rugaţi să nu parcheze autovehiculele în apropierea tronsonului reţelei de distribuţie la care se...

AVERTIZARE!!! ATENȚIE la ce CUMPĂRAȚI din mediul ON-LINE. Ce trebuie să URMĂREȘTI

Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, prin D.S.V.S.A. Satu – Mare, atenționează și sfătuiește în același timp, toți  consumatorii, că este obligatoriu...