Cu toată discreția, Rohia rămâne faimoasa mănăstire!



Actul privirii și al gândirii, împreunate cu cel al vorbirii au rămas centrul vital al puterii sale și după ce ne-a părăsit. Am făcut o vizită la înălțătoarea Mănăstire Rohia, cea care, parcă mijlocește comunicarea cu sferele înalte cerești, unde parcă privirea prelungește într-un fel contemplația. Este vorba de Monumentul lângă care regretatul Î.P.S Iustinian Chira “se odihnește puțin”, urmărindu-ne pe toți cu privirea-i pătrunzătoare cum nu ne îndepărtăm de bunul Dumnezeu, așa cum ne-a sfătuit și ne-a îndrumat toată viața sa! La intrarea pe poarta măreţei Mănăstiri Rohia, de care se leagă extrem de mult cei mai iubiți ierarhi ai noștri, cei din episcopia maramureșului și Sătmarului (fiind vorba de regretatul Î.P.S. Iustinian, de modelul de excelență educațional în persoana P.S. Iustin și de episcopul nostru P.S. Timotei), se află un monument cu frumoasă și meritată cruce în alb, alături de care este mormântul Î.P.S. Iustinian Chira. Am meditat mult lângă acest mormânt și mi-am adus, pe rând aminte, de frumoasele discuții prilejuite de Domnia Sa, cu ocazia reușitelor emisiuni televizate la NVTV. Nu întâmplător aceste emisiuni sunt cerute de telespectatori, pentru simplul motiv de “ni-e dor de El!”. Acest simplu “dor” înseamnă mult, fiindcă este un cuvânt specific numai limbii române și… cum aflăm de la geniul literaturii noastre, specific nației noastre. Mulți telespectatori au urmărit emisiunile Î.P.S. Iustinian, dar și reluările acestora, dovadă “dorul” de El!

Mi-am adus aminte, acolo, la mormântul de la Rohia, de tragicul din vorbirea Sa, de vocea-i cu ridicări și coborâri de ton, când vorbea despre perioada Războiului la care a participat și de mulțumirile adresate lui Dumnezeu, că le-a păstrat în viață. Povestirile sale erau ca ale unui Ulisse la întoarcerile relative, cu mesajele singurătății sale, vorbim uneori și de moarte-termen ce-l ocolea, la care omul cu greu se încumetă, dar pe care acest Ulisse și-o pregătea spunându-mi chiar în emisiune: “Domnia ta, te cheamă Teodor și ești … aproape de Dumnezeu, mai ales că ai un suflet bun, pe care l-am citit și l-am simțit. Eu plec, dar te voi aștepta la poarta Raiului!”.

Mi-am adus aminte acolo, la mormântul lui, la excepționala mănăstire Rohia, de cuvintele Î.P.S. Iustinian cu diverse ocazii, de predicile atât de apropiate de sufletul credincioșilor, care-i maturizat pe mulți spiritual, deși multe dintre ele erau puncte de întâlnire poate cu colegii din altar, dar existau întotdeauna câteva linii personale, care-l individualizau și nu putea fi confundat niciodată. Ai existat, fără să-l propună nimeni, o evoluție a “lecțiilor de învățătură” ce reținea justificat atenția mulțimii de credincioși ce-l ascultau cu deosebită atenție. Urmăresc și cu camera de luat vederi ce se întâmplă la predicile P.S. Iustin și P.S. Timotei, momente de mare răsunet în catedrale sau biserici, când fețele lor radiază de bucurie la recepționarea mesajelor transmise celor mulți sau când P.S. Iustin întinde microfonul unui copil ce abia vorbește, dar spune perfect și cu intonația necesară, cu vocea-i catifelată și cristalină rugăciunea “Tatăl nostru”. De multe ori episcopii noștri izbutesc să trezească uimirea credincioșilor, aflând acestea din spusele lor la ieșirea din biserică. Interesant, la prezența episcopilor noștri, slujbele par atât de scurte și… să știe dumnealor, că sunt așteptați cu drag la toate evenimentele! Le trăim și noi puțin altfel, așa cum le-am dorit pe toate! Le mulțumim pentru tot ceea ce realizează pentru noi!

Am văzut lucruri minunate realizate la Rohia, lucruri în plină realizare și altele ce se vor termina în tine. O clopotniță ce se ridică pentru cele trei clopote de mărimi deosebite care așteaptă să-și ia locurile bine stabilite, construcțiile ce se ridică armonios, plasate între copaci care sunt, parcă, de o veșnicie cu menirea de a ocroti tot ce se numește Rohia, realizând un peisaj de toamnă pe care nici un pictor n-ar putea să-l aştearnă pe pânză! Doamne, ce minunată mănăstire este Rohia și ne dă posibilitatea să ne mândrim cu ea.

De fapt cele 40 de mănăstiri ale Episcopiei noastre sunt atrăgătoare şi, sincer, nu mă aşteptam să văd la mijloc de săptămână atâţia străini de cele două judeţe ale noastre. Cu câtă migală şi responsabilitate se realizează totul la Rohia! Ce obiecte de aducere aminte sunt puse la dispoziţia credincioşilor! Acolo, la Rohia, toţi monahii lucrează, sunt ocupaţi, dar publicul nu este neglijat o secundă! Acolo, aşa sunt educaţi toţi, făcându-te să ai un tonus nou, cu senzaţia pe care o resimţi de a nu fi singur, deşi e linişte, tăcere, care se aşează în tot spaţiul ce pare o imensitate într-un perimetru mic. Acolo zgomotul aparatelor şi uneltelor de construcţie se transformă în armonii sfiitoare de propia-i larmă.

Merită vizitată de toţi Rohia. Vii de acolo mai liniştit, mai bun şi chiar mai uman! Multele minute de la mormântul Î.P.S. Iustinian m-a făcut şi mă face să nu mă simt, câtuşi de puţin stânjenit de pacea ce doresc să vi-o transmit. Rareori veţi avea sezaţia pe care o veţi resimţi singuri acolo, la Rohia!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts