More


    Învăţământul sătmărean în perioada interbelică

    =

    După primul război mondial alături de şcolile confesionale, în care studiile se făceau în limba maternă, au funcţionat şcolile de stat şi de meserii unde se studia în limba română, existând şi clase de predare în limbile maghiară şi germană.

    Învăţământul la sate se desfăşura, în unele cazuri, în clădirile ce aparţineau bisericii. Grupele de grădiniţă aveau programul în aceeaşi sală cu elevii, copiii din clase diferite învăţând într-o singură sală de curs, iar învăţătorul preda “simultan” tuturor copiilor. Elevii nu purtau uniforme, frecventând şcoala în straiele ţărăneşti cotidiene.

    Rechizitele şcolare constau din: tăbliţă din gresie, de aproximativ 18×25 cm, fixată în ramă de lemn; pe o faţă avea trasate cu roşu linii paralele, iar pe cealaltă faţă pătrăţele pentru aritmetică; condei, tot o bucată de gresie în formă de creion, cu care se „zgâria” pe tăbliţă lăsând dâre albe. În clasele primare copiii aveau 3 manuale (citirea, aritmetica, catehismul) pe care le duceau la şcoală într-o straiţă confecţionată din pânză ţesută la război. Prezenţa copiilor la şcoală depindea în mare măsură de muncile câmpului, ei participând în mod frecvent alături de părinţi la toate activităţile gospodăriei. Materiile studiate la liceu erau în concordanţă cu profilul şcolii respective, dar la majoritatea liceelor se studiau: limba română, limba maghiară, limba germană, limba latină, religia, istoria, geografia, matematica, fizica, chimia, ştiinţele naturii. Disciplina impusă elevilor era foarte severă, iar cei ce o încălcau aveau parte de pedepse “usturătoare”: 6-8 lovituri de nuia, 12 lovituri de biciuşcă sau chiar carceră!

    Progresele semnificative pe care le-a avut judeţul în perioada interbelică s-au manifestat şi în domeniul învăţământului, desăvârşirea formării statului naţional unitar român marcând implicit o dezvoltare accentuată a învăţământului în limba română. Concomitent s-au reînfiinţat şi clase cu predare în limba germană (în perioada 1920-1935 existau astfel de şcoli la Beltiug, Ardud, Moftinu Mare, Ciumeşti, Cămin, Homorodu de Jos, Sâi). În judeţ şi-au continuat activitatea şcolile elementare de limbă maghiară şi tradiţionalele licee susţinute de cultele reformat şi romano-catolic.

    La începutul secolului XX în Satu Mare funcţionau 10 licee: 3 de băieţi şi 7 de fete (două comerciale, două industriale, trei teoretice, două gimnazii şi o şcoală normală), iar în Carei funcţiona şi un liceu german. Primul liceu sătmărean cu limba de predare română a fost Liceul “Mihai Eminescu” (fostul liceu regal romano-catolic), în ziua de 5 octombrie 1919 desfăşurându-se prima festivitate oficială de deschidere a anului şcolar.

    Între anii 1921 şi 1940 s-au construit 124 de şcoli primare şi grădiniţe, ceea ce a dus la creşterea numărului de copii şcolarizaţi, de la un total de 27.453 în anul 1920, la 53.092 în 1940.

    În anii Dicatului de la Viena învăţământul în limba română a fost suprimat aproape în totalitate, un număr mare de tineri fiind nevoiţi să se refugieze în România pentru a-şi putea continua studiile.
    Sursa: muzeumsm.ro

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img