Nostalgiile Toamnei

Paşii Toamnei se strecoară-n gânduri ca un ceasornicar în măruntaiele deşteptătorului. Termite înfrigurate pătrund agale în coridoarele adânci ale pământului. În odaia bunicului gramofonul prăfuit plânge după valsuri de altădată. Doar farfuria cu cozonac pufos, de curând scos din cuptor, păstrează parfumul serilor de dragoste nealterată. Se-anunţă o toamnă în care ploile sălbatice se vor prinde de mână pe cer. Vor valsa cu frunze muribunde: de castan, nuc, mere gutui… Faţa plină de riduri a pământului va fi îngropată de şiroaiele gulerate din vremea ploilor reci. Din căzile mari de stejar, mustul nobil slobozit dimpreună cu miresme de parfum nepământesc se strecoară discret în suflete pustiite de singurătatea icoanelor amintirii. Vântul va şuiera ca un fecior printre lanuri de porumb sfâşiate de brume coborâte din ţinuturile iernii.

Toamna cu rochii mari de frunze coboară în cămările sufletului. Pe drumuri prăfuite, devastate de secetă, ciori croncănesc a pustiu. Brazdele tuciurii sunt strivite de roata tractorului. Piersici coapte cad pe frunzele veştede din viile pustii. Nostalgia serilor de altădată sărută trecutele bucurii ale verii. Freamătul frunzelor uscate alungă sticleţii zgribuliţi. Plăpânde frunze călătoresc timid spre razele privirii tale. Prin ţinuturile Toamnei trece ca o adiere pasărea Gândului ce poartă sărutul mesager. Asfinţitul picoteşte pe braţe diafane, răsfăţat de zâmbetul tău cristalin, ca un înger întrupat din respiraţia neaşteptatei Revederi. Pe aripi sidefii, răsărite din lutul mirific, cad frunze rotite pe sunetul viorii. Privighetori adorm în cuibul palmei, acoperite de plapuma serii argintii. Peste inimile curate se-așterne o frunză de-o șchioapă, ca o lebădă îmbrăcată într-o rochie ruginie împrumutată din garderoba Toamnei. Din baierele minții ciudate se revarsă timid o șoaptă. Ceața cea rece se-așterne alene peste răbdătoare patimi. Fiorii nebuni și tandri se scaldă-n lacul viu al unei lacrimi. Neștiute cuvinte celebre adorm obosite-n fereastră. Declarații târzii răsună-n pustiul florilor din glastră. Nicăieri nu-i loc de refugiu-n Singurătatea de gheață a dimineților de toamnă. Somnul neistovit alungă dorințe fade-n dimineață. Pe umerii nefirești, zdreliți de-amarnice și dulci regrete dansează frunze aurii. Peste liniștea din trupul secătuit de veșnice iluzii zboară meteoriții obosiți ai unei Deziluzii.

Mi-e greu s-adun în palmele gândirii anii zdrobiți de timp. Privesc nerostuitele secunde cum se lovesc de capul plin de nostalgiile Toamnei. Mi-e dor de toamnele de altădată. Bat la porţile Copilăriei cu amintiri neprihănite ascunse în palmele nemuritoarei bunici. Peste trăirile de altădată s-au aşezat struguri cu pahare de cristal pline cu must roşu nepământesc. Stafiile porumbeilor strălucesc, în inima fierbinte a zilelor de toamnă senine, aşezate pe acoperişul şurii bătrâne. Mi-e dor de paiele aurii din patul de stejar luminat de flacăra unduitoare a lămpii cu petrol stelar. Ploi miraculoase se transformă-n lacrimi de dor scurse pe topoganul anilor poleiţi de încărunţeala merelor gutui. În orele răcoroase ale înserării, mâţele suite pe acoperişuri bătrâne, acoperite cu paie, se zbenguiesc mitraliate de crocănitul ciorilor. Nucile toamnei mai dorm în costumele verzi, pocite, despicate de primele brume nocturne alungate de-un Răsărit călduţ. Perele aurii şi piersicile pufoase din grădina clopotarului Toma încoronează nunţile vegheate de îngeri, vestite de dangătul clopotului fermecat. Puii de vrabie, căzuţi cândva din cuiburile clopotniței vechi, au ajuns la maturitatea zborului neîntrerupt de neputința copilăriei. Silvaizul fierbinte de prune, pe jumătate fiert, e savurat cu linguri de lemn de copiii pofticioşi..,reîntorşi de pe uliţele prăfuite ale satului.

Plouă răzvrătit peste holdele de mălai îmbătrânite de bagheta magică a Toamnei. În zarea largă, ceaţa stăpâneşte picioarele amorţite ale munţilor spoiţi cu fulgi trecători. E cald în odaia cetăţii Iubirii. Niciun greiere alungat de frig n-a izbutit să adaste sub pragul înfriguratei seri. În liniştita şi mohorâta zi ploioasă, zdrenţuită de vânt, nici vrăbiile nu se-avântă-n crângul pustiit de ghearele blânde dezfrunzite ale crengilor rebele. Ieri, caii de pe ulițe se scăldau în praful ruginiu al serii, când fumul cuptoarelor lua forme diabolice pe fondul inevitabil al Toamnei. Acolo, în lumea acoperișurilor cu paie unde trăiește muzica laptelui dulce strecurat în oale de lut ars.

Dumitru Ţimerman

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Citește și...

Poeţii – Luminile cetăţii sufleteşti

Poeţii şi scriitorii Cetăţii Sătmarului nu sunt mulţi, dar au acel dar de la bunul Dumnezeu de a picura din tiparele sufletului: poezii, romane,...

Şedinţă cu scântei la Consiliul Local Păuleşti

Ultima şedinţă a Consiliului Local Păuleşti, care a avut loc miercuri după-amiază la sediul Primăriei, a fost una presărată cu scandal. Primarul comunei, liberalul...

Tâlhar reţinut de poliţiştii sătmăreni

Un tânăr, de 27 de ani, din localitatea Boghiș, a fost depistat la scurt timp și reținut de polițiști, fiind bănuit de săvârșirea unei...

Zilele Europene ale Patrimoniului

Prefectul judeţului Satu Mare, Darius Filip a participat joi, 17 octombrie 2019, de la ora 13,00, la deschiderea oficială a Zilelor Europene ale Patrimoniului,...

Aparatură medicală ultramodernă, donată de Vasile Lucuţ pentru Spitalul Judeţean

Importantă donație privată, oferită de omul de afaceri Vasile Lucuț - un aparat Echo Dopler, a fost montată în cadrul secţiei de Neurologie a...