Tiberiu Bader: un ardudan de talie internaţională

Tiberiu Bader este cotat ca unul dintre cei mai importanţi istorici, muzeologi şi arheologi ai Transilvaniei, meritele fiindu-i recunoscute în lumea întreagă. S-a născut pe 2 aprilie 1938, la Ardud , absolvind încă în 1958 – din cauza reducerii drastice, după model sovietic, a perioadei de şcolarizare şi de studii – facultatea de istorie şi filologie (secţia de istorie) a Universităţii Bolyai din Cluj, care funcţiona încă separat. În acelaşi an el a fost angajat la Muzeul, pe atunci raional, din Satu Mare.

Din primul moment (august 1958) al activităţii sale de muzeograf (până în 1987), dar şi de director (până în 1971) el îşi consacră întreaga energie ridicării nivelului instituţiei, creşterii aprecierii de care trebuia să se bucure profesiunea sa şi nu în ultimul rând şi a propriului său nivel ştiinţific. El s-a afirmat aşadar neîncetat, devenind în scurt timp unul dintre cei mai preţuiţi cercetători ai preistoriei, îndeosebi ai epocii bronzului din Transilvania.


Numeroasele sale săpături – dintre care le amintim aici doar pe cele mai importante-constituie paşi însemnaţi în cunoaşterea epocii bronzului, în primul rând a celei din Nordul Transilvaniei.

Menţionăm de exemplu investigaţiile arheologice în marea aşezare din epoca bronzului de la Culciu Mare, cercetată timp de două decenii, în fortificaţia din epoca bronzului de la Boineşti, în importantul tell şi mormânt tumular de la Medieşu Aurit-Potău, din aceeaşi perioadă, precum şi în aşezările din neoliticul timpuriu şi din epoca eneolitică de la Homorodu de Sus şi Homorodu de Mijloc.


În cadrul epocii bronzului, Tiberiu Bader şi-a concentrat atenţia îndeosebi asupra metalurgiei bronzului din această perioadă şi din Hallstattul timpuriu. La prima sesiune a muzeelor de istorie din România (1964), el prezintă deja, monografic, cel de-al doilea depozit după care este denumită seria Uriu-Domăneşti. Acest pas însemna, din punct de vedere profesional, începutul unei înclinaţii afective de o viaţă, preocupare tot mai constantă, care a făcut din el unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în materie din Europa.
O piatră de hotar pentru el însuşi, dar şi pentru cercetarea epocii bronzului, o reprezintă teza lui de doctorat. Ea a fost clădită, pe baza materialelor rezultate din propriile săpături împreună cu cele cercetate de el în diferite muzee, sub conducerea lui Kurt Horedt, fiind publicată sub titlul Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei. Cultura pretracică şi tracică [Die Bronzezeit in Nordwestsiebenbürgen. Die vorthrakische und thrakische Kultur] (Bucureşti 1978) în Editura ştiinţifică şi enciclopedică. Lucrarea prezintă un caracter monografic, atât luată în ansamblu, cât şi pe capitole. Înainte de orice se remarcă secţiunea dedicată metalurgiei bronzului, care poate fi utilizată cu folos ştiinţific fără nici o ezitare şi la mulţi ani după publicare.

Cu puţin timp înainte de sfârşitul primei faze de viaţă a ieşit întâiul său volum din seria Prähistorische Bronzefunde, despre fibulele din România (1983), care însemna debutul contribuţiei lui T. Bader la îmbogăţirea acestei colecţii, activitate importantă şi de durată.
Pentru Tiberiu Bader „căderea zidului“ s-a produs de fapt mai devreme, atunci când el s-a hotărît în 1987, să-şi continue viaţa în Germania de Vest de atunci, aducându-şi ulterior şi familia: pe soţia sa Enikö şi pe cele două fiice, Helga şi Emese. Noul mediu îi era deja într-o oarecare măsură cunoscut, primindu-l cu prietenie şi oferindu-i, după o perioadă de tranziţie ca şef de şantier arheologic, un loc de muncă permanent, şi anume conducerea Muzeului Celţilor din Hochdorf. În această calitate a contribuit considerabil nu numai la reorganizarea expoziţiei de bază a Muzeului celţilor din Hochdorf, ci şi la reconstrucţia ideală a celebrului mormânt tumular, de o bogăţie remarcabilă, al căpeteniei celtice, descoperit în această localitate.

Alte expoziţii care poartă amprenta lui Tiberiu Bader şi pe care le-a organizat la Hochdorf, unele itinerându-le până departe, chiar în Mongolia, au fost: Thraker und Kelten beidseits der Karpaten (2000-2001), la care au fost prezentate piese valoroase din muzeele româneşti, printre care şi multe din muzeele de la Satu Mare şi Carei, precum şi Bernstein- und Glasschmuck aus Novo Mesto Slowenien (2003), Silber der Illyrer und Kelten im Zentralbalkan (2004-2005) sau Dreitausendjahre Vorgeschichte. Meisterwerke der Metallzeit im Kontinentalen Kroatien (2008-2009).

Sursa: Tudor Soroceanu – Studii şi comunicări Satu Mare 2013

Nicolae Ghişan

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Citește și...

Creasta Cocoşului – locul perfect pentru drumeţii într-un peisaj de basm

Dacă îți place să întreprinzi drumeții pe cărări de munte ar trebui să ştii că una dintre principalele atracții descoperite de puțin timp de...

La vremuri noi, alianţe noi! Unele cu oameni, altele cu boi!

Am aflat miercuri seară din emisiunea Actualitatea sătmăreană de la Nord Vest TV, chiar de la invitatul emisiunii Adrian Cozma, şeful de cancelarie al...

Gabriel Zetea: “Dacă aș fi la Satu Mare, clar aș face o alianță cu UDMR-ul!”

Invitat marți seara la emisiunea Actualitatea sătmăreană de la Nord Vest TV, președintele Consiliului Județean Maramureș, Gabriel Valer Zetea, a vorbit și despre posibilele...

Județul Satu Mare are peste 20.000 de beneficiari ai pachetelor de igienă și ai pachetelor cu alimente furnizate de Uniunea Europeană

Prefectul Radu Bud, subprefectul Cosmin Bota, managerul public Cristian Marița și directorul executiv al DSVSA Satu Mare, Dan Zeicu, au participat ieri la videoconferința...

Marcel Vela a anunţat noi posibile măsuri de la 15 iunie

Cum datele venite de la Grupul de Comunicare Strategică relevă şi certifică faptul că România este pe o continuă pantă descendentă în ceea ce...