More


    Vrednic este!

    =

    Se spune, când este vorba despre cele sfinte, plăcute Domnului, că “măsura omului este lucrarea sa!”. Măsură şi lucrare a Domnului şi a slujitorului ei este, în general, Biserica Ortodoxă, eu cunoscând-o bine pe cea aparţinătoare Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului. Sfinţind lucrările săvârşite în 18 luni de când slujeşte părintele Gabriel Chereji în Cuţa, de către P.S. Timotei, cu un număr mare de preoţi, în 22 septembrie, mi-am dat bine seama că au asistat la încununarea unei activităţi gândite profund, executate excelent şi cu o răspundere de admirat. Să realizezi atâtea lucrări, deloc simple, într-un timp atât de scurt înseamnă că preotul paroh este un bun organizator, un om care ştie să se impună prin muncă şi îi atrage pe credincioşi la activităţi considerate atât de utile.

    Masa din altar, iconostasul cu multele icoane pictate, altarul de vară, casa parohială, trotuare pavate în incintă, porţi şi garduri sunt câteva obiective realizate. Am văzut şi am auzit de la P.S. Timotei, aici la Cuţa, că biserica reprezintă frumuseţea sufletului creştinilor din această parohie! Ca simbol că viaţa Ortodoxiei se desfăşoară sub semnul crucii, dar şi sub semnul nădejdii, al Biruinţei şi Învierii, a înmânat P.S. Timotei brâul roşu să-l arate credincioşilor din parohie şi să-l poarte la Dumnezeiasca Liturghie, pentru că este vrednic de el. S-a dovedit părintele un harnic păstrător în Casa Domnului, slujitor în acea frumuseţe a sufletului creştinilor, vrednic de semnul sfânt, luptător pentru credinţa strămoşească, pentru neam şi ţară, limbă şi datini – acest slujitor al altarului Bisericii din localitate aproape uitată de autorităţi – Cuţa. Iată cum, un preot cu har, întors după o trudă la Paris, reuşeşte să aducă viaţă într-o localitate de oameni harnici, iubitori de credinţă şi uniţi în jurul preotului lor. Despre momentul de sfinţire, de aleasă înălţare sufletească, realizat atât de pătrunzător de P.S. Timotei sătmăreanul, care le-a sfinţit, spunând cu puternice sublinieri că speranţele sunt ca truda voastră să dăiunie peste veacuri: “Tu, Doamne, care ai făcut Cerul şi Pământul, cu toată podoaba lor, primeşte jertfa bunilor credincioşi din Cuţa, ca o ofrandă ce Ţi-o aduce şi pomeneşte-i pe ei când vor veni întru împărăţia Ta, Amin!”

    Aducem şi noi, televiziunea NVTV şi redacţia GNV, realizatorii emisiunii televizate “Glasul bisericii”, o laudă P.S. Timotei, protopopului Florin Mocan şi părintelui paroh Gabriel Chereji, alături de o aleasă înălţare sufletească şi să se ducă la împlinire cuvintele Sfintei Scripturi.
    Oricum, ce s-a întâmplat la Cuţa în 22 septembrie rămâne ca o scrisoare înrămată cu neuitare de aprecieri pentru credincioşii de acolo, care au contribuit la lucrările de refacere şi înnoire. Niciodată, în istoria localităţii n-a existat o acumulare atât de puternică de energii creatoare, care să schimbe odată cu faţa bisericii şi comportamentul credincioşilor. A fost şi există acolo o slujire împreună, de care P.S. Timotei îşi aduce aminte că a făcut-o cu ani în urmă cu regretatul I.P.S Justinian. Am apelat la această întoarcere în timp şi în memorie, pe căi afective, pentru a scoate în evidenţă că expresia şi aprecierea “vrednic este” se potriveşte şi masei de credincioşi care fac sacrificii în vederea ridicării unor edificii ce duc la întărirea credinţei ortodoxe, lucrări de care trebuie să fim mereu mândri. De fapt, tot ce realizează credincioşii prin forţa unirii lor în gând, simţire şi muncă, înseamnă demonstraţie de dăinuire şi continuă credinţă în ortodoxie. Aceste realizări la Cuţa sunt ca o fântână de daruri rezultate din răbdare şi hărnicie a slujitorilor bisericii “mama noastră a tuturor” cum Înaltul Domn al Limbii Române şi al Poeziei, Mihai Eminescu, o numea, acea înţelepciune cuprinsă în acele colinde de Crăciun, de Anul Nou, în tradiţia creştină, în versuri populare şi învăţături duhovniceşti, de Ziua Înălţării Domnului – Ziua Eroilor.

    Biserica noastră din Episcopia Maramureșului și să Sătmarului aduce multe bucurii ale sufletului, cu multă aplecare evlavioasă spre frumos și armonie, de prinos de poveste și învățături, când totu-i trecător. Am învățat de la P.S. Iustin și am ascultat subliniat de P.S. Timotei că orice cuvânt, în fața trecerii noastre, a orgoliului și a ambițiilor omenești de moment, aceste momente de pământ, ce suntem, nu știm ce “ repede murim” într-o lume a zădărniciilor prin care suntem firave, subțiri risipiri de fum. Credincioșii despre care am vorbit în prezentul material sunt deplin vrednici de laudă și de aleasă prețuire. Ce poate realiza “poporul suveran” nu poate realiza nicio organizație. Acest popor dacă este și credincios devine de neînvins. Ce mult contează ca preotul paroh să știe ce vrea, să înțeleagă ce se poate înfăptui și să știe să-și atragă credincioșii spre realizarea obiectivelor propuse. Preotul poate redeveni omul nr.1 într-o colectivitate doar prin dăruire, har, tenacitate, respect și mult bun simț! El este urmărit cu privirea, cu gândul și fapta în fiecare moment al vieții!

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img