More

    Carte utilă: “Colonizarea germană în comitatul Satu Mare” de Vonhaz Istvan

    Frumoasă şi de urmat practică are instituţia condusă de Dr. Teodor Ardelean, biblioteca judeţeană “Petre Dulfu” din Baia Mare, trimiţând cărţile apărute, cărţi importante pentru istoria ţinutului nostru. Sigur, aceste cărţi, adevărate opere ştiinţifice, folosesc celor ce se ocupă cu studiul respectiv şi nouă, tuturor interesaţi de trecutul nostru, mai îndepărtat sau mai apropiat. Aşa este reuşita carte semnată de Vonhaz Istvan, intitulată “Colonizarea germană în comitatul Satu Mare”, editată de ing. Blasko Ştefan. Aceasta este prima ediţie în limba maghiară a cărţii apărute la Pecs în 1931.

    Îl asigurăm pe Dr. Teodor Ardelean, că facem tot ce-i posibil s-o prezentăm sătmărenilor şi folosim expresia latină, dragă multora dintre cei ce ştiu aprecia rolurile şi rosturile cunoaşterii, sună magnific în formatul său originar: “Homo doctus in se sempre habet”. Adică, “omul doct (învăţat) are întotdeauna averea cu el”. Şi mult, şi minunat adevăr, logic şi dumnezeiesc, chiar de a-ţi putea purta averea tot timpul cu tine- spune Teodor Ardelean, cu atâta convingere. Mai adaugă el că “Există însă oameni care poartă cu ei nu doar averea intelectuală, ci chiar sufletul”. Aceştia sunt, cu atât mai bogaţi, cu cât statura şi anvergura lor lasă ca din acest “suflet” să se hrănească nu doar “purtătorul”, la nevoie, ci şi toţi ceilalţi care simt “chemarea” să se înfrunte din aceste daruri binecuvântate. Şi, iată, cartea lui Vonhaz Istvan este binecuvântare prin cele 381 de pagini, carte lucrată impecabil de Baia Mare, această a 3-a ediţie, conformă celei de a 2-a, publicată de Ştefan Blasko şi tradusă în limba română de Csakay Zoltan, cu o grafică şi redactare semnată de Pinter Visual în 2019. Cartea este dedicată memoriei marelui colonizator, contele Karolyi Sandor (1669-1743). Partea în limba română este dezbătută între paginile 193-380.

    Întâlnim în carte prefaţele ediţiei a 3-a, a 2-a, apoi biografia autorului, prefaţa primei ediţii, retrospectivă istorică (privind ţara de odinioară a coloniştilor şvabi), antecedentele, colonizările (pe ani – din 1712 până în 1738), înfinţarea de noi comune şvăbeşti (începând cu 1750 şi până în 1803).

    Este bine să ştim că autorul, aşa cum povesteşte fiica, Flemmer – Vonhaz Juliana, într-un material editat la Salzburg, în 15 noiembrie 1996, s-a născut la Petreşti - comitatul Satu Mare, la 14 august 1881. A făcut liceul la Carei, apoi Seminarul Teologic din Iasov, apoi ajunge profesor de limba germană şi latină la Universitatea Maghiară Regală de Ştiinţe din Budapesta. A petrecut mai mulţi ani la Paris şi Londra unde şi-a îmbogăţit cunoştinţele lingvistice şi modul de viaţă al altor ţări. Se căsătoreşte în 1912 cu Krazsof Anna, având împreună patru fiice. Şi-a însuşit şi limba spaniolă, a participat în Primul Război Mondial, fiind locotenent major în Batalionul de Vânătoare. Ajunge prizioner şi patru ani îi “petrece” în Siberia, unde a învăţat limab rusă, fără cărţi. În 1918 ajunge în Ungaria, iar în 1924 este profesor universitar. În 1945, la asediul Budapestei este rănit şi în aceelaşi an s-a stins din viaţă (la 27 noiembrie). Soţia sa moare după patru săptămâni. A avut o activitate ştiinţifico-lingvistică, ocupându-se de fonetica dialectului minorităţii de limbă germană a comitatului Satu Mare, având dragoste de limba maternă, de înlesnirea situaţiei sociale a elevilor proveniţi din familii sărace, elaborând diferite lucrări, unele legate de “Semnificaţia economică a colonizării din Satu Mare”. A publicat manualul său în franceză despre corespondenţa econimică.

    S-a remarcat conduita sa umană, bunătatea, umorul său calm şi înţelept, gândirea sa modestă, conştiincioasă, onestă, modul său simplu de viaţă şi serviabilitatea sa toate rămân ca trăsături de neuitat. Întâlnim în carte tabele complete, lucrate ştiinţific, cu locul de origine a coloniştilor şvabi, numele comunei, numele regiunii, numele ocolului, poziţia geografică a comunei, fostul stăpân, colonizarea numerică a fermierilor sosiţi din locul de origine (în Urziceni înainte de 1723, în Foieni – înainte de 1723, în Moftinu Mare înainte de 1723 – cu un total de 239).

    Sunt trecuţi cei sosiţi, încât venirea şvabilor a fost urmărită treptat, ei completând în permanenţă lista de meşteşugari, lista celor 55 de fermieri şvabi stabiliţi în 1726-1737 la Urziceni, la Ardud etc. Un capitol important rămâne înfiinţarea de noi comune şvăbeşti în anii 1770, întâlnin numele de locuitori şvabi veniţi din Urziceni, din Vallaj, din Carei şi din Cămin. Se ajunsese ca în Merk să fie 16 fermieri şvabi, 39 de fermieri maghiari şi ruşi. În 1779 stăpânul avea 67 de fermieri în Merk, erau două biserici (greco-catolică şi calvină), două şcoli (şvabă şi maghiară). În Terebeşti între 1773-74 figurează 28 de şvabi. Este amintit Craidorolţ unde familia Karolyi dispunea în 1779 de 2/3 din terenurile agricole, pe care trăiau 157 de fermieri cu case. Populaţia o formau maghiarii, şvabii, românii, ruşii şi evreii. Şcoală proprie aveau doar maghiarii şi românii. Este amintit Socondul, Homorodul, Sâi, Răteşti, Beltiug, Şandra, Ghilvaci, Mădăras, Tiream, Turulung, Sanislău, Hurezu Mare, Borleşti, Dindeştiul Mic, Santău. Există în final în “Sinteză” tabelul cu desfăşurarea cronologică a familiilor de şvabi – pe comune, cu anul colonizării, existând cele 31 de comune, tabel cu gospodăriile lor şi terenurile acestora. cartea este un omagiu adus fenomenului de colonizare - a acestui grup etnic important şi foarte activ cultural şi economic. Cartea trebuie studiată cu multă atenţie, că este utilă! Spre bună folosinţă documentară!

    Teodor Curpaş

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE