„Niciodată, Niciodată. Să nu uităm de cei mai trişti ca noi…”

Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos – Crăciunul – se apropie cu paşi repezi, chiar dacă afară este deocamdată vreme de primăvară. Ne-au rămas tuturor în minte serile de altădată din copilărie, când afară ningea cu fulgi mari, iar de Revelion asistam la adevărate furtuni de zăpadă. Altădată iernile erau reci, iar ţurţurii de gheaţă nu se dezlipeau de streşini numai în pragul primăverii. Oricum, bucuriile sărbătorilor de iarnă ne-au rămas nealterate în sufletele noastre. De fiecare dată le aşteptăm nerăbdători şi, de ce să nu recunoştem, redevenim copii, alături de copiii noştri, în Ajunul Crăciunului. Mulţi dintre noi se bucură de toate bunătăţile pământeşti, de cadouri şi surprize de neuitat. Fără să ne dăm seama uităm de semeni, din comunităţile noastre, care au ajuns la vârsta senectuţii şi trăiesc în singurătate. Uităm de familiile numeroase cu venituri modeste sau de cei bolnavi, aflaţi în suferinţă, care sunt internaţi în spitale şi nu au cine să le ducă un cadou, să le „corinde” sau să le spună o vorbă bună, de mângâiere sufletească.

Nu putem să-i uităm pe creştinii, oamenii de bine, care acordă dezinteresaţi atenţia cuvenită tuturor acelora care poate n-au reuşit să taie porcul în preajma Crăciunului. Poate n-au reuşit să-şi facă în cuptor un cozonac sau chiar să-şi cumpere unul de la supermarket. „Fraţi de-ai noştri întru Hristos” îşi drămuiesc fiecare bănuţ în preajma sărbătorilor de Crăciun. Am văzut sătmăreni care şi-au luat câteva crenguţe de brad pe care le vor aşeza în vaza de flori pentru a simboliza tradiţionalul brad de Crăciun. Sunt familii şi persoane în vârstă care sting lumina în Ajunul de Crăciun, după ce se întorc de la biserică, pentru că nu au ce să le ofere colindătorilor. Altădată, colindătorii primeau un cocuţ, câteva nuci sau mere, dar acum aşteaptă doi-trei lei, pentru că şi ei, la rândul lor, fac parte din familii modeste.

Preoţii, prin intermediul predicilor, îi îndeamnă pe toţi creştinii să meargă cu colinda şi la oamenii nevoiaşi. Chiar dacă, poate, unii consăteni nu o să le deschidă uşa, totuşi o colindă va fi un dar de nepreţuit pentru sufletele lor încercate de grijile, lipsurile şi suferinţele pământeşti. Familiile mai înstărite poate vor avea posibilitatea să le dăruiască şi câte un mic şi nemaipomenit de valoros cadou din partea lui Moş Crăciun. Sătmărenii sunt oameni nobili şi generoşi deoarece în fiecare an dăruiesc cadouri copiilor fără părinţi, familiilor cu venituri modeste, care locuiesc la sate sau în cartierele din oraşele sătmărene. De obicei, în seara Ajunului de Crăciun se reîntregesc familiile şi foarte mulţi nu au timpul necesar pentru a merge cu colindatul la un vecin singur sau la sătmărenii nevoiaşi. „Niciodată, Niciodată. Să nu uităm de cei mai trişti ca noi… ”pentru că fiecare dintre noi avem câteo supărare, dar poate că reuşim să o gestionăm mai bine decât cei care au o viaţă modestă, dar curată, cu frică de Dumnezeu. În schimb, sunt sătmăreni care dăruiesc daruri acestor oameni nevoiaşi în zilele premergătoare Ajunului de Crăciun, iar bucuria milosteniei se revarsă ca o lumină nefirească desprinsă parcă din Lumina cea adevărată a Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos.

Să nu-i uităm pe fraţii, rudeniile şi chiar pe părinţii noştri cu care poate ne-am certat de la nişte nimicuri sau din cauza unor discuţii contradictorii. Crăciunul, Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, este un bun prilej de împăcare, este calea cea mai nimerită pentru a ne cere iertare de la cei cărora le-am greşit din cauza invidiei, a interesului material sau cine ştie „din ce pricini” izvorâte din lumea întunecată a Răului. Se spune că există trei etape ale iertărilor dintre oameni. Prima se referă la faptul că o supărare durează doar câteva zile, iar împăcarea dintre cei doi se arată la orizont ca un răsărit de soare. Cea de-a doua se referă la cei care ţin ură şi supărare pe un semen de-al lor câteva luni, dar după aceea intervine mult aşteptata împăcare creştinească. Cea de-a treia etapă se referă la oamenii care nu pot să-i ierte pe unii semeni de-ai lor nici înainte de a-şi da obştescul sfârşit. Iertarea se naşte din iubirea faţă de Mântuitorul Iisus Hristos, care a venit în lume pentru a ne face mai buni şi înţelepţi prin învăţăturile sale consemnate de apostoli în inegalabilele evanghelii. „Niciodată, Niciodată. Să nu uităm de cei mai trişti ca noi…”, oriunde s-ar afla ei în această lume trecătoare, iar harul divin să strecoare în sufletele tuturor o fărâmă din apa vie a Înţelepciunii, care străluceşte precum „Steaua” care a vestit Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Dumitru Ţimerman

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Citește și...

E clar de ce PNL doreşte anticipate. Vrea voturile românilor înainte ca facturile să explodeze

„Vă mai aduceţi aminte care a fost una dintre primele măsuri ale guvernului Orban? E simplu! Scutirea de taxe pentru bănci şi pentru coloşii...

Sondaj prezentat în ședința CEx PSD: PNL-38%, PSD-27%, USR-14%

Social-democrații au discutat în ședința CEx de miercuri pe marginea unui sondaj de opinie prezentat de Marcel Ciolacu care dă PSD la 27%, în...

MAE salută aniversarea a 140 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice cu Franţa, Germania şi Marea Britanie

Ministerul Afacerilor Externe salută aniversarea, joi, a 140 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice cu Republica Franceză, Republica Federală Germania şi Regatul Unit...

PSD nu participă la votul de învestitură a Guvernului Orban 2

Liderii PSD au votat în unanimitate în ședința CEx să boicoteze ședința de plen programată luni, în care ar fi trebuit să fie dat...

Când unii cetăţeni sunt certaţi cu cele mai elementare noţiuni de bun simţ

Un sătmărean disperat ne-a trimis la redacţie câteva imagini prin care ne arată prin ce calvar trebuie să trăiască și asta din cauza unor...