More


    Suntem bogați, dar… foarte săraci!

    =

    Poporul nostru a trecut prin multe necazuri, dar a știut și a avut puterea să se ridice. A trecut prin războaie și a rămas statornic locului. Are și o istorie străveche a aurului munților noștri, amintindu-ne că primii s-au situat dacii liberi, care, după legendă, sub amenințarea ocupantului roman, și-au ascuns râvnita comoară fabuloasă sub cursul unui râu în fața amenințării cuceritorilor. Au urmat romanii, de care se leagă și cei 140 de kilometri de galerii de la Roșia Montană, urmați de austriecii imperiului. Din cele 7070 de tone, totalul aurului extras din minele Apusenilor, un procentaj de 10% revine perioadei preromane dinainte de anul 106, iar 24% celei romane (106-270), 24% – Evului Mediu, 27% – Imperiului Austro-Ungar, 4% – perioadei interbelice (1918-1945), 9% – celei comuniste (1945-1989) și doar 2% postcomunismului (1989-2006)!

    Deci, “cel mai mult aur din munții noștri l-au luat austriecii, urmați de romani și de cei care au stăpânit acești munți în Evul Mediu. Statul român a scos puțin aur în beneficiul său!”. Tot din istorie știm că mineritul aurului pe teritoriul României are o tradiție multimilenară. Cele mai vechi podoabe de aur au fost descoperite la Moigrad (Sălaj) și au o vechime de 6.000 de ani. De atunci, strămoșii noștri cunoșteau metalurgia aurului. Timpul a trecut. Cel mai prețios zăcământ de aur din Europa – România se situează, cu 2.069 de tone, pe locul al cincelea în lume, după Africa de Sud (48.339 de tone), Canada (8.165), SUA (7.823), Australia (6.071) – după 1989 a devenit cel mai râvnit de toți șmecherii, de “vânătorii de comori” atrași cu o realitate tentantă : “În zăcământ se află de trei ori mai mult decât s-a exploatat până acum”, adică vreo 6.000 de tone! Adică 250 de miliarde de euro!

    Ciudat lucru, din 2005 România nu mai scoate nici măcar un gram de aur din minele sale. Motivul? Zăcămintele, susțin guvernanții – “sunt epuizate!” luându-și mâna de pe o comoară. Oare, ce-i atrage pe străini cu mirosul aurului atât de dezvoltat, de pildă, spre Roșia Montană? De unde “ideea” aceasta atât de profitabilă pentru ei? Au avut acces la informații și date. Prima hartă a bogățiilor românești datează din 1925 – o bază solidă de date privind toate zăcămintele naționale.

    În conformitate cu articolul 136, alineatul 3, din Constituție, “bogățiile de interes public ale subsolului”, de interes național, resursele naționale ale zonei, economiei și ale platoului continental… fac obiectul exclusiv al proprietății publice”. Oare azi, când datoria externă a României este enormă (“în decembrie 1989, țara nu mai avea nici o datorie externă!”), în vremuri în care prețul aurului atinge recorduri, iar “metalele prețioase sunt considerate un plasament ferit de riscuri”, când ne situăm “în elita mondială a metalelor prețioase”, de ce nu este utilizat acest avantaj în folosul României, într-un moment în care și poporul român se luptă cu sărăcia, cu nesiguranța locurilor de muncă și… mai ales cu urmările epidemiei de coronavirus, cu urmările economiei severe?

    Am urmărit cu toții prin mass-media, și i-am văzut pe șmecherii furnicarului care bâjbâiau acolo, la Roșia Montană, i-am văzut cum arătau, grași, sănătoși, bine îmbrăcați, bine hrăniți, plini de bani! Chemați de aurul Apusenilor, lacomii ăștia ar face orice, că… banii – ochiul dracului! Dar, oamenii locului sunt săraci, vai de capul lor! Ei au nevoie nu de aur, ci de bani pentru traiul zilnic! Au nevoie de locuri de muncă! Au nevoie de salvarea unui patrimoniu național. Tinerii de acolo, fără loc de muncă, pleacă aiurea și vor avea toate motivele să-și aducă aminte de strămoșii lor, care, pe vremea imperiului, se tânguiau rătăcind prin localitățile Ardealului: “Munții noștri aur poartă, / Noi cerșim din poartă-n poartă…” Este vorba despre istoria neamului nostru!

    Pentru materialul acesta, am folosit date exacte, extrase din documente, din atitudini ale aleșilor noștri despre rezervele aurifere ale României, care consideră necesară redeschiderea unor mine! După ploaie chepeneag?! – cum spune ardeleanul.

    Acolo, în afara aurului, s-ar afla alte anumite metale deosebit de prețioase despre care nu se suflă o vorbă! De această secretomanie? În zilele acestea constat o unire a oamenilor, în suflet, în gândire și simțire! Am mai văzut acest lucru la inundații. Acum, oamenii, în pericol… și ce pericol?… își dau seama ce bunătate există în fiecare dintre noi! Nu s-a așteptat nimeni la o astfel de epidemie, mai grea ca orice război! Atâtea victime! Atâtea nenorociri aduce acest virus mârșav și… greu i se va găsi leacul! Invenții peste invenții, zbor pe Lună, aparaturi sofisticate, roboți de tot felul… și mor oamenii pe capete. Ne trezim târziu și nu apreciem cercetarea, oamenii valoroși din jurul nostru, care au ceva de spus, mai ales în domeniul medicinei! Să învățăm să-i apreciem pe cei pregătiți în domeniile lor, altfel facem doar politică pentru a promova neștiința! Vom învăța multe după ce scăpăm de epidemie! Să dea Dumnezeu s-o trăim drept cea mai mare victorie a omenirii!

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img