Mănăstirea de călugări ”Adormirea Maicii Domnului”, situată pe un deal din comuna Bixad, este o adevărată oază de liniște și pace pentru toți creștinii care îi trec pragul.
Începuturile Mănăstirii din Bixad se pierd în negura vremurilor. Legendele spun că, în acea zonă, între Boineşti şi Călineşti-Oaş ar exista ruinele cetăţii Belovar, a dacilor liberi. Alţii susţin că mănăstirea ar fi fost construită pe locul unui altar închinat lui Zamolxis, zeul suprem al dacilor. Multe dintre documentele cu privire la zămislirea lăcaşului de cult au fost distruse sau ascunse pe teritoriul Ucrainei de azi, astfel încât informaţiile pe care le deţinem legate de construirea mănăstirii dar şi despre începuturile creştinătăţii pe aceste meleaguri sunt extrem de lacunare. Mănăstirea Bixad este atestată documentar în anul 1689. Ea a fost populată de călugări în frunte cu Isaia Grecul, venit în aceste părţi de la Muntele Athos. În anul 1948, Mănăstirea Bixad a fost închisă, iar aşezământul monahal a devenit orfelinat. Biserica mănăstirii a fost însă îngrijită de către preoţii din comuna Bixad care făceau anual de Sfântă Mărie Mare pelerinaje la vestita mănăstire la care participau mii de credincioşi din Oaş, Someş, Codru şi Sătmar îmbrăcaţi în frumoase straie populare. După reînfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului, s-a cerut oficial Sfântului Sinod să aprobe reînfiinţarea Mănăstirii de la Bixad ce funcţionează canonic începând cu data de 1 ianuarie 1991, cu statut de mănăstire de călugări.
Până în prezent, din punct de vedere gospodăresc, s-au refăcut zidurile ce împrejmuiesc incinta mănăstirii, s-a ridicat o stăreţie nouă şi s-a înălţat un frumos altar de vară, unde se săvârşesc slujbele din ziua hramului ( 29 iunie – Sf. Apostoli Petru şi Pavel), la prăznuirea Adormirii Maicii Domnului, când oşenii se întorc acasă, şi la alte sărbători mari.
Icoana Maicii Domnului, din cadrul mănăstirii, a transformat locașul într-un loc de pelerinaj. De icoana Maicii Domnului se leagă o serie de poveşti, fiind considerată făcătoare de minuni. Despre această icoană se spune că iniţial ar fi fost adăpostită la Mănăstirea Peri, fondată de fraţii Balc şi Drag, şi care se afla pe teritoriul Ucrainei de azi. Apoi, icoana a fost mutată în satul Mănăstirea, comuna Giuleşti, iar la mijlocul veacului al XIX-lea a fost dusă la Mănăstirea din Bixad.
Despre minunile Icoanei de la Mănăstire Bixad se pomenește și în presa interbelică.Redăm un articol din săptămânalul “Dumineca” din 17 septembrie 1933, numărul 38:
Minunile delà Bixad.
Dumnezeu. — să răsplătească credinţa unora şi ca să trezească credinţă în sufletul altora — de multe ori a lăsat să se întâmple lucruri, cari au arătat atotputernicia sa.
Minunile săvârşite de Domnul Nostru Isus Hristos, de sf. Apostoli şi de alți sfinţi toate au fost mărturiile Atotputerniciei lui Dumnezeu.
Minuni s’au întâmplat nu numai în timpurile trecute, se întâmplă şi azi. Vindecările miraculoase dela Lourdes şi alte locuri sfinte, toate sunt minuni, căci trec marginile posibilităţilor omeneşti.
In Konnersreut un sat în Germania —Terezea Neumann,
o fată săracă, de mai mulţi ani nu mănâncă nimic şi sf. Cuminecătură, cu care se împărtăşeşte zilnic, o susţine. Mai mult, în fiecare Vineri, pe trupul ei se arată ranele Domnului Nostru Isus Hristos.
În Mănăstirile din țara noastră — cu icoane făcătoare de minuni, încă se întâmplă semne minunate.
Suntem informaţi, că în acest an, la Mănăstirea Bixad s’a întâmplat două vindecări miraculoase. La sfânta Mărie Mare — a venit la Mănăstire o femeie din comuna Bărsăul de jos împreun cu alți credincioşi de acolo. Femeia avea un copil de 5 ani, care nu putea să umble, neavând putere în picioare. Când părinţii călugări au dat voie, ca poporul să sărute icoana Preacuratei Vergure Maria, femeia cu nădejdea în Dumnezeu şi în Preacurata Vergură Maria, îşi ridică copilul bolnav şi îl atinge de icoană, Credinţa ei a fost răsplătită, căci pe când îl ia copilul dela icoană, el cu bucurie spune mamei sale : „eu pot umbla.” Şi de atunci poate să umble caşi oricare copil de cinci ani.
Despre acest caz minunat părinţii călugări au luat un proces verbal. Au ascultat pentru mai mare siguranță pe toți cei de față din comuna Bărsăul de jos, cari au cunoscut copilul şi pe mama lui şi toţi au mărturisit, că copilul nu a putut să umble. Cu un alt copil — la sf. Mărie Mică —între aceleaşi împrejurări s’a repetat minunea. Acesta este din Mărtineşti — lângă Satu-Mare. Acesta este de patru ani, şi nu a putut să umble, neavând putere în picioare. Aceste semne să ne îndemne, ca în toate năcazurile noastre să alergăm la buna noastră Mamă, Preacurata Vergură Maria, care ne răsplăteşte credinţa noastră chiar şi prin minuni.
Dar să ne îndemne şi Ia aceea, ca în zile de pelerinaj să cercetăm Mănăstirile noastre — din Bixad şi Moiseiu —şi acolo, în acele locuri sfinte să depunem la picioarele Maicii Domnuiui durerile noastre şi acolo să căutăm vindecare.
Două minuni s-au săvârşit după perioada post-decembristă. În primul caz menţionat în documentele mănăstirii este vorba despre un credincios din Săbişa (judeţul Maramureş). Întâmplarea a avut loc în 1996. Bărbatul în cauză, invalid la pat de peste 7 ani, a fost dus la mănăstire în ajunul sărbătorii Sfintei Maria şi aşezat lângă icoana acesteia. După ce a înnoptat lângă icoană, a doua zi dimineaţa bărbatul s-a ridicat din pat şi a putut să umble. A doua minune ce este atribuită icoanei de la Bixad a fost consemnată 9 ani mai târziu, în 21 septembrie 2005. În acest caz este vorba despre un bărbat din Bocicoiu Mare care a fost diagnosticat de medici cu cancer în fază terminală. Pacientul a fost externat însă soţia acestuia nu s-a resemnat ci s-a dus la Bixad pentru a se ruga la Icoana Făcătoare de Minuni. Oamenii spun că nu au trecut nici două săptămâni şi bărbatul s-a vindecat complet, uimindu-i şi pe medici.
