Mădărasul a dat de-a lungul vremurilor o serie de personalități care s-au remarcat în diferite domenii de activitate. Printre ele se numără Augustin Ferențiu, primul primar român după eliberarea din 19 aprilie 1919, cel care a modernizat municipiul Satu Mare. S-a bătut pentru ca Satu Mare să fie reşedinţa judeţului, la concurenţă cu Baia Mare. A fost cel care a introdus canalizarea, care în bună parte funcţionează şi astăzi după cum a extins electrificarea publică, a pietruit şi asfaltat străzile, Satu Mare devenind sub conducerea lui unul dintre cele mai înfloritoare oraşe din România interbelică.
Augustin Nicolae Ferențiu s-a născut în 28 august 1872 la Mădăras. Știm că ultimele trei clase liceale le-a urmat la Liceul Catolic Regesc din Satu Mare, absolvind în anul 1890. A început să studieze dreptul la Academia regală din Oradea, unde îl găsim în anii universitari 1891/1892, 1892/1893 și 1894/1895, dar se pare că a absolvit la Budapesta. A lucrat în administraţia oraşului Satu Mare începând din data de 1 aprilie 1902.
Din 1908 a fost numit notar al consiliului orăşenesc, iar mai târziu a fost consilier economic. A redactat capitolul economic din monografia orașului, coordonată de Borovszky Samu. Datorită faptului că cunoştea foarte bine limba română, a fost desemnat de primarul Lenard István ca translator în relaţiile cu generalul Lascăr Davidoglu. A fost numit primar la 19 aprilie 1919, funcţie pe care o va deţine până în 1 septembrie 1929. I se va mai încredinţa un mandat de primar în perioada 1930-23 mai 1931.
S-a remarcat prin priceperea sa, buna sa gospodărire contribuind substanţial la înflorirea economică şi sub aspect edilitar a oraşului de pe Someş. A lăsat posterităţii pagini memorialistice de o deosebită valoare documentar-istorică. În perioada interbelică a activat în cadrul Partidul Național Ţărănesc, fiind o perioadă preşedinte al organizaţiei orăşăneşti.
Ani îndelungaţi a fost şi prim-curatorul bisericii greco-catolice din Satu Mare. A donat pentru construirea bisericii greco-catolice Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril suma de 500.000 de lei, fiind decorat pentru aceasta cu înaltă medalie papală. S-a implicat și în scrierea unei istorii a parohiei române greco-catolice din orașul Satu Mare.
De asemenea, a scris despre intrarea armatei române în Satu Mare. A fost membru fondator al Fabricii de vagoane „Unio”. În timpul mandatului său a fost dezvelită statuia „Soldatul român”, în 1 decembrie 1922. A fost decorat cu „Steaua României” în grad de comandor. Buna cunoaștere a limbii și culturii maghiare l-a făcut să fie printre militanții pentru buna înțelegere între români și maghiari.
Astfel, în 21 iunie 1922 s-a ajuns la un acord în privinţa înfiinţării Asociaţiei scriitorilor şi artiştilor româno-maghiari la Satu Mare. Din comitetul provizoriu făceau parte: primarul Ferenţiu (preşedinte) iar secretari au fost aleşi Barna János şi Anton Davidescu. Întâlnirea a fost mijlocită de prezenţa poetului orădean Keresztury Sándor.
A fost primul președinte al Reuniunii de Cântări „Vasile Lucaciu”, funcție pe care de altfel a deținut-o foarte mulți ani, alături de președintele de onoare Emil Tișcă, veghind la bunul mers al acestei asociații muzicale de frumoasă amintire pentru sătmăreni. În lista membrilor fondatori îl mai găsim și pe avocatul Traian Burcuș, cu legături mădărăsene.
Printre alte personalități născute pe plaiuri mădărăsene mai amintim:
Petru Şerban, industriaş, s-a născut în 1886 în comuna Mădăras, în comitatul Satu Mare. Mai întâi practică (lucrează) în Austria, apoi din 1911 este industriaş independent în domeniul croitoriei la Satu Mare. Casier al Companiei [Breslei] Croitorilor şi Cojocarilor, membru ales al Casei Industriaşilor, membru ales al Companiei Generale de Înmormântări, consilier comercial şi al camerei de comerţ şi consilier ecleziastic (bisericesc) greco-catolic. În timpul războiului a servit regimentul căilor ferate şi a fost pe toate fronturile.
Avocatul Traian Burcuş s-a născut la 29 august 1898 în Bolda, unde tatăl său era învățător. A urmat însă școala primară și a copilărit în Sătmărel și apoi în Mădăras. A absolvit liceul la Beiuş în 1916, bacalaureatul obţinându-l pe când era deja concentrat . A studiat Dreptul dobândind titlul de doctor. S-a căsătorit cu Cornelia Nistor, fiica notarului Iosif Nistor, care a avut merite în lupta pentru unitate națională.
Ignațiu Chiș-Micu, născut în 1906 la Mădăras, și-a început cariera ca notar la Ardud, a ajuns însă după aceea avocat și apoi judecător. A fost căsătorit tot cu o mădărăseancă, Maria (1911-1992), născută în familia Sălăjan, o devotată învățătoare, la Mădăras, apoi în Ardud. Mai ales în perioada interbelică Ignațiu Micu și-a demonstrat prin articolele lui atașamentul față de Mădăras și oamenii locului.
Sursa: bibliotecasatumare.ro
Nicolae Ghişan
