La doar 40 de kilometri de municipiul Satu Mare, în partea de vest a Depresiunii Țării Oașului, se află una dintre cele mai vechi și interesante comunități din nordul României: comuna Călinești-Oaș. Așezată la 15 kilometri de Negrești-Oaș și la 60 de kilometri de Baia Mare, localitatea nu este doar un punct pe hartă, ci un spațiu unde istoria se întinde pe zeci de milenii.
Cu o suprafață de 4.188 de hectare – dintre care 828 ha intravilan și 3.360 ha extravilan – și o populație de peste 5.100 de locuitori, comuna cuprinde satele Călinești-Oaș (centru administrativ), Lechința, Coca și Pășunea Mare. Poziționarea ei marchează, practic, granița istorică dintre Țara Oașului și Ugocea, vecinătățile fiind Gherța Mică la nord, Prilog Vii și Livada la sud, Boinești la est și Turulung la vest.
Dar adevărata dimensiune a Călineștiului nu stă în cifrele administrative, ci în adâncimea timpului pe care îl poartă sub pași.
Urme de viață vechi de zeci de mii de ani
Puține localități din județul Satu Mare pot revendica o istorie atât de îndepărtată. Marele istoric și arheolog Vasile Pârvan amintea Călineștiul în monumentala sa lucrare, Getica, indicând existența unor așezări încă din neolitic.
Cercetările arheologice desfășurate între 1964 și 1969 pe dealurile Bocoghița, Dîmboc și Dâmbul au confirmat prezența unor comunități umane extrem de vechi. Descoperirile aparțin paleoliticului superior, iar specialiștii estimează că unele urme ar putea avea o vechime cuprinsă între 10.000 și 35.000 de ani înainte de Hristos.
Printre cele mai importante descoperiri se numără: o vatră de foc, semn al unei locuiri îndelungate, un topor din piatră șlefuită, găsit în satul Coca, aparținând neoliticului, vestigii din epoca bronzului și a fierului;=, cetatea de pe dealul Hurca, datată cu aproximativ 2.800 de ani înainte de Hristos.
Toate acestea conturează imaginea unei zone locuite neîntrerupt de milenii, un spațiu în care generații succesive au trăit, au muncit și au lăsat în urmă mărturii ale existenței lor.
Din documentele medievale la „Țara Oașului”
Prima atestare documentară a Călineștiului datează din 1490. Tot din aceeași perioadă apar mențiuni despre satul Lechința, considerat de unele surse chiar mai vechi decât centrul comunal. Pășunea Mare și Coca intră în documente mult mai târziu, dar tradiția lor este la fel de profundă.
În Evul Mediu, Oașul s-a constituit ca unitate administrativă distinctă, fiind numit „țară”, asemenea Țării Maramureșului sau Țării Lăpușului. Era un teritoriu cu identitate proprie, cu obiceiuri, legi nescrise și o comunitate strâns unită.
Viața țăranilor nu a fost însă ușoară. Documentele menționează frământări sociale în zona Halmeului încă din timpul răscoalei de la Bobâlna (1437). Este posibil ca și locuitori din satele actualei comune să fi fost implicați în acele mișcări.
În jurul anului 1514, valul răscoalelor țărănești a atins din nou regiunea. După moartea haiducului Pintea Viteazul și înfrângerea revoltei curuților, represaliile nobiliare au fost dure. Contele Karoly a ordonat desființarea unor sate și strămutarea familiilor românești. Mulți localnici au fugit atunci până în Țara Românească.
În 1727, documentele consemnează numele voievodului local din Kanyhaza (Călinești), Paszy Iakab-Vaida, care raporta fuga a două familii din satul său – o mărturie a tensiunilor și nesiguranței vremii.
Nici secolul al XVIII-lea nu a adus liniște deplină. Răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan în 1784 s-a extins până în Țara Oașului. Documentele arată că și locuitori din Călinești au fost interogați după înfrângerea mișcării.
Aceste episoade demonstrează că, deși aparent retrasă între dealuri, comunitatea nu a fost izolată de marile mișcări sociale ale epocii.
1918 – momentul care a schimbat destinul
Cel mai important eveniment istoric la care au participat și locuitorii din Călinești-Oaș a fost Marea Unire din 1918.
Anul 1918 a însemnat pentru românii din Transilvania împlinirea unui ideal național. Delegarea reprezentanților la Alba Iulia și participarea la procesul unirii au reprezentat pentru comunitățile oșenești un moment de afirmare identitară și de speranță într-un viitor mai stabil.
Călineștiul, asemenea altor localități din Țara Oașului, a intrat astfel într-o nouă etapă istorică, sub administrația statului român.
O comunitate la graniță – între trecut și prezent
Astăzi, Călinești-Oaș este mai mult decât o comună așezată la granița dintre Țara Oașului și Ugocea. Este un spațiu al continuității, unde trecutul preistoric, frământările medievale, revoltele țărănești și marile evenimente naționale se întâlnesc într-o poveste coerentă.
Dealurile Bocoghița și Hurca nu sunt doar repere geografice, ci martori tăcuți ai unei istorii care începe în paleolitic și continuă până în prezent.
Într-o epocă a vitezei și a globalizării, Călinești-Oaș rămâne un exemplu de comunitate care își poartă istoria cu demnitate. Fiecare sat – Călinești, Lechința, Coca, Pășunea Mare – contribuie la identitatea unei așezări care nu a dispărut în negura timpului, ci s-a adaptat și a rezistat.
Nicolae Ghişan
