La Satu Mare, unde teoretic mașinile pot fi ridicate mai ceva ca moralul în campanie electorală, există o specie rară, dar extrem de vizibilă: șoferul care confundă stația de autobuz cu loc de parcare personal.
Autobuzul vine, oamenii așteaptă, dar în stație – surpriză! – tronează o mașină lăsată cu o nonșalanță demnă de manualele de tupeu. Probabil șoferul e plecat „două minute”, aceleași două minute care, în timp real, durează cât o mică eră geologică.
Legea există, macaralele există, dar și nepăsarea rezistă eroic. Pentru acești campioni ai indolenței, stația de autobuz nu e pentru autobuze – e pentru orgoliul lor parcat strâmb.
Într-un oraș normal, ai zice că bunul-simț circulă liber. La noi, pare că e blocat… în stație.



















